Ecaterina Pavel

A, pardon, ca uitai! Sa ne traiesti, ca te nascusi in Iesii nostri cei dragi (mie!)... Nu ca ai avea vreun merit! :)

Si cand te gandesti ca poezia asta ar starni si nostalgii... ale unei generatii scoase din mucegaiul zilei si bagate pana in gat in rahatul noptilor...albe de foame... Frumos si trist peisajul, noroc ca e ironic... De ce nu scrii si proza?

Am voie si cu traista mea de moasa comunala??!! Incapatoare tuturor hazurilor si veseliilor starnite de poezii plastice ca ale tale, plastice ca posetutele femininelor carora le plac manipularile erotice...

M-a luat durerea de stomac citind randurile tale... Si nu am asemenea reactii decat la emotii puternice, cum ar fi, de exemplu, fiecare reintoarcere in Stupca...locul eternelor copilarii...ale mele! Felicitari...

Nu fac comentarii literare... Mi-a placut simplitatea si lipsa simplismului si a ostentativului... Exercitiu de viata prin scriitura...

Pe vremea cand eram un puber mediocru tineam un jurnal scris intr-un alfabet inventat de mine (ca daca as fi fost un puber superior, inventam o limba straina...). Caietele au devenit maculatura. deci si daca le-as mai fi avut, nu as fi postat vreun text de acolo. Si probabil ca nici nu as mai fi reusit sa descifrez cu usurinta ce am scris, nu as fi facut eforturi, pentru ca nu merita... Mai am doar o poezie de atunci, culmea! tot la moarte trimite, dar eu ma gandeam sa postez ce cred eu a fi literatura, nu ce mi se sugereaza... daca te intereseaza in mod deosebit psalmul de razvratire de atunci, facem cumva sa intri in posesia lui. Daca vrei sa vezi ce a insemnat moartea cuiva in viata mea, citeste \"Ritmul Devenirii...\" Are radacinile in cea care eram la zece ani...

Distanta...nu, nu sunt distanta, uneori (adesea) mi-e sila de tot ce ma inconjoara si uneori lucrul asta se simte si in ce scriu, poate de aceea atata elegie in textele mele (nu e cazul aici). in textul asta am fost doar un pic acida, un pic razvratita, \"uscata,\" cum spui tu, ca doar cum sa fie mana mortului care iti conduce stiloul?! Desi recunosc, adesea imi place moartea... Iar cu stilul universal...nici nu am incercat sa ma inscriu in vreun stil si nici nu am incercat sa scriu proza de noptiera care sa fie citita facil si la ore cand doar pupilele nu dorm, in ciuda neuronilor...Nu ma pot supara pe Savater sau pe Paler ca imi trebuie mai mult de o zi ca sa le citesc cartile...ba chiar ma bucur! Poate ca asta e buba: incercand sa fac driblinguri printre teribilisme si randuri anodine, complic constructiile sau, mai degraba, incerc sa le redau mai...concentrat... Reactiile prind bine, insa! Incearca \"Ritmul devenirii\"... Poate ca nu iti va parea uscat...

...doecamdata aici m-a adus! Da...nimeni nu a stiut sa-l incadreze intr-un gen anume. Iar lecturile mele poetice...as putea doar sa ii numesc pe poetii mei preferati: BLAGA, Nichita si Arghezi. Si Verlaine; dar nu cred ca ii regasim pe ei aici. Prima data am vrut sa inscriu textul asta la sectiunea poezie, insa oriunde ar fi, tot merge si nu merge, la fel ca celelalte din sectiunea Personale. Parca nu m-as atinge de poezia pura, asa cum o stim noi, ea coexista adesea cu naratiunea in proza, cu stilul de aparenta confesiune, cum il numea cineva si cam acestea ma definesc pe mine cel mai bine...

\"Viața nu are happy-end. Nici o istorie nu are happy-end când se încheie cu moarte.\"
...cam atat am retinut si merita retinut...Cum zicea Exupery: doar in fata acestei realitati inveti adevarul...
In rest...pardon, dar nu m-a atras stilul narativ...Parca as citi o lectie de geo-nu stiu ce...Parca mi-as reciti juranlul din clasa a sasea cand am luat-o hai-hui dupa o raza de soare si am ajuns prin alte judete...

Incercam sa inteleg ce legaturi subtile exista in textul de mai sus si acea categorie numita eseu... care presupune anumite rigori... Si de ce atatea afisari?! Ehe...am inteles eu, de fapt, ca este vorba de critica. buna si critica, atunci cand generatia s-a frant de-a dreptul, nu doar s-a fracturat! Pe cand insa o pagina de autocritica?