Poezie
Postum
1 min lectură·
Mediu
Un spațiu imens, gol, tăcut, în noapte.
O picătură cade în ecou și moare
În mii de stropi de asurzitoare șoapte.
Era o picătură de sînge. Și doare.
Doare inima-n piept sîngerîndă.
Și un alt strop de sînge a-căzut.
Doare iubirea, în suflet, plăpîndă.
Doare tot ce a fost și este... trecut! ?
Fac un pas șovăielnic. Mi-e frică.
Cad cu ochii spre cer ațintiți.
Ochi închiși, goi, ce nu văd nimica.
Un urlet îmi trece prin ochii orbiți.
Se năruie totul în mine;
O stea a căzut în neant. A pierit.
Și tot ce a fost va rămîne
Ceva ce iubesc și cîndva am iubit.
012656
0
ZA