Poezii

Un imens se întinde în față; Ochii goi se izbesc de un zid. Un frig suflă frunza de toamnă; Ochii goi se izbesc și se-nchid. . . . . . . . . . . . . . . . . . Au privit cerul înecat în

Un spațiu imens, gol, tăcut, în noapte. O picătură cade în ecou și moare În mii de stropi de asurzitoare șoapte. Era o picătură de sînge. Și doare. Doare inima-n piept sîngerîndă. Și un

Și zici ca nu iubirea o simți pe trupu-ți gol?! I-o picătură rece; se scurge din nămol. Un strop de neființă, pe gît ți s-a oprit. O lacrimă a curs, din ochi, cînd ai