Poezie
Ochi
1 min lectură·
Mediu
Un imens se întinde în față;
Ochii goi se izbesc de un zid.
Un frig suflă frunza de toamnă;
Ochii goi se izbesc și se-nchid.
. . . . . . . . . . . . . . . . .
Au privit cerul înecat în mare,
Dar de cer ei erau sătui
Și-au privit, tremurînd, în alți ochi
Și-au orbit... au orbit căprui.
. . . . . . . . . . . . . . . . .
Mintea mea epileptic tresare.
Convulsiv inima-n piept a izbit.
Erai tu, este dragostea noastră...
Ochii orbi... în căprui s-au trezit.
. . . . . . . . . . . . . . . . .
Stropi de ploaie udă frunza de toamnă.
E de toamnă dar n-a-ngălbenit.
Ochi-mi reci au dorit să te vadă
În căprui. Însă n-au reușit.
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
Distanța, timpul și durerea
S-au lăsat iarăși între noi,
Dar ochi-mi orbi îți vor vedea lumina
Căci \" suntem unul cu suflet din doi\" .
002619
0