Un imens se întinde în față;
Ochii goi se izbesc de un zid.
Un frig suflă frunza de toamnă;
Ochii goi se izbesc și se-nchid.
. . . . . . . . . . . . . . . . .
Au privit cerul înecat în
Un spațiu imens, gol, tăcut, în noapte.
O picătură cade în ecou și moare
În mii de stropi de asurzitoare șoapte.
Era o picătură de sînge. Și doare.
Doare inima-n piept sîngerîndă.
Și un
Și zici ca nu iubirea
o simți pe trupu-ți gol?!
I-o picătură rece;
se scurge din nămol.
Un strop de neființă,
pe gît ți s-a oprit.
O lacrimă a curs,
din ochi, cînd ai
