Poezie
bejanie
1 min lectură·
Mediu
bat clopote-n biserici goale
pe unde-or fi acum enoriașii
de dorul lor înlăcrimați
coboară din icoane să se roage sfinții
nu se mai aude ciripit
peste tăpșanele despădurite
degeaba plânge miorița
pierdută-i turma dacă moare baciul
unde e larma de copii
pe coșuri nu mai iese fumul
a înghețat până și vântul
prin satele tot mai pustii
în cimitire părăsite
înțelenește glia peste mormintele uitate
și-n gol privesc strămoșii
căci nu mai vine nici-o lumânare
bejania ce boală nemiloasă
ucide poporul ăsta multimilenar
e vai de-acei care n-au învățat
să-și recunoască printre ei eroul
se-apropie un nou crăciun
și aurește glonțul în trupul de martir
dar cine să mai nască pruncul
când mamele-s plecate la căpșuni
002.234
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Sava
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Sava. “bejanie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-sava/poezie/14138876/bejanieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.