Poezie

dor

1 min lectură·14 mai 2019

Mediu

când nu-i vorbă să mă-aline / și nici somnul nu mai vine / mă apucă dor de tine

parcă-ți mai simt unduirea / dulce mi-era amăgirea / unde ți-ai ascuns iubirea

poate o fi luat-o valul / mare să-ți fi uitat malul / vezi că se sfârșește balul

fericirea-ți de pe chip / văd cum se preface-n nisip / ‘geaba sper degeaba țip

frumos mai era odată / când tu o naivă fată / mă-așteptai timidă-n poartă

fiorii-ți în plină noapte / cântau peste zări deșarte: / „Nimica nu ne desparte!”

existență fără pată / viața de dor fermecată / te chema să îmi fii soartă

și eu plecat hăt departe /să ascult a tale șoapte / aș fi venit și din moarte

astăzi doar sărman gelos / zău asist neputincios / cum te joci incestuos

chiar surata-ți mândră muză / te sărută fără scuză / iar în locul meu pe buză

tare-s trist și-mi este greu / de-aia beau și beau mereu / sorb butoiul de la zeu

zadarnic cat printre rime / esența-n vorbe puține: / „Dor îmi e mi-e dor de tine!"

002.207

Dumitru Sava. “dor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-sava/poezie/14138391/dor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.