Poezie
adulter
2 min lectură·
Mediu
nu-i adevărat că viața e o taină
ea este însăși femeia
însă nu una oarecare
maria ioana etc sunt biete holograme
femeia unică superbă
enigmatică și pasională
înnebunită după orgasm
bărbatul fatal al unei clipe
ce mușcă cu foamea eternității
din sacrul toiag al virilității
de dragul ei când are prilejul
fără fițe sau mofturi
îi încearcă pe toți la rând
îmbrățișarea lor
mirosind a transpirație și lut
s-o simtă până-n uter
cum îi sângerează cu dor inima
de aia deseori prin cârciumi poeții beți
clamează că-i o târfă
poate uneori o mai face și pe bani
doar trebuie să se întrețină cumva
când vine vremea și misterul
împletește din întuneric stele
atunci se procrează
neapărat sub chipul unui băiat
de nu mă credeți întrebați genetica
un soi de falus osirian
mai flexibil și mai dolofan
cu capul ca un glob de aur
ce poartă-n sine sămânța îndoielii
poate să nu fie suspectată de lesbianism
și toate născătoarele să simtă
că facerea e însuși sublimul
moartea postludiu sărutul de pe urmă
cum venim pe lume
nu știm cât de băftoși
fițoși ori de frumoși
auzim șoptindu-se în jur
că așa a vrut destinul
un crai ratat fudul nevoie mare
ce se închipuie tronând apatic
peste haremul lui cu ursitoare
seducătorul amant omnipotent
atoateștiutorul
habar însă nu are bietul
că exact în momentul ăsta
când scot capul să răsuflu un pic
cât să iubesc niște femei
viața îl înșeală deja cu mine
sau are…
ptiu unde m-oi fi zgâriat pe frunte
001.433
0