Poezie

Viața asta...

1 min lectură·25 noiembrie 2011

Mediu

viața asta-i grea cărare

ne coboară, ne ridică

face din nimic om mare

și din om mare, nimică...

copilul de ieri e tată

iară tatăl mâine-i Fiu

se re-ntrupează-ntr-o fată

și apare iarăși viu

care-o fi sensul de mers

azi sunt om, mâine neant

devin oare univers

Și de-acolo ajung sfânt ?

ori îndrăgostit de moarte

mă întorc iarăși în lut

și mă fac lună sau marte

continuu ce s-a început

umblu-ntre cer și pământ

nimic nu pot să-nțeleg

azi ființă, mâine-un cuvânt

și nu-s lăsat să aleg

tata era om de duh...

azi văzui un pumn de oase

s-a pierdut oare-n văzduh

ori ne bântuie prin case ?

n-am găsit un strop de sânge

poate o fi clorofilă

ori e roua care plânge

lapte-n sân la vreo copilă

viața noastră-i grea cărare

ne coboară, ne ridică

face din nimic om mare

și din om mare, nimică!

001.149

Dumitru Sava. “Viața asta....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-sava/poezie/13994413/viata-asta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.