Poezie
12 mai
autodedicație
1 min lectură·
Mediu
Am răsărit când se năștea lumina
M-am adăpat cu zorii cei dintâi
Și m-am trezit din visul zămislirii
Cu universu-ntreg la căpătâi
Destinul meu e o cărare oarbă
Într-un pustiu ce duce nicăieri
Pe frunte port zidită răzvrătirea
Și jalea asfințitului etern
Eu duc în sânge fala vechii Tracii
În glasul meu doinește un orfeu
De lung, cât veșnicia îmi e drumul
Căci ostenit coboară din mereu
Eu m-am născut la umbra nesfârșirii
Mi-i frate Prometeu cel sfânt
Istoria-mi răsare-n magma firii
Și noaptea mea străluce în cuvânt
Barbaru-mi trup mi-l osândesc luminii
Din răzvrătire sunt născut
Mi-s ochii plini de-a soarelui miresme
Și-mi ard pe buze lacrimile pâinii
Eu sunt străinul înger al furtunii
Nebun, răzbunător și solitar
Sunt fiul răsăritului sălbatic
Eu sunt întâiul, Marele Barbar!
Blestemul meu e permanenta răsărire
Lumina ei o port pe umeri spre-asfințit
Tărâm orgolios al nopții ce apune
Cutremură-te, că astăzi m-am ivit!
012.935
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Sava
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 151
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Sava. “12 mai.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-sava/poezie/13979852/12-maiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
” Eu sunt străinul înger al furtunii
Nebun, răzbunător și solitar
Sunt fiul răsăritului sălbatic
Eu sunt întâiul, Marele Barbar”
Și, ți-aș dedica:
ești talismanul sfintei glii/ născându-te din sângele lui mai/ vei înflori speranța nemuririi/ ce s-a pierdut demult în “umbra nesfârșirii”/ nu ești deloc străin de patima furtunii/ aici, pe Agonia, convertește-o în ninsori,/ troienindu-ne-n poeme, nămeții iubirii.
La mulți ani! În creație multă inspirație!