eminescu

se plimbă prin copou cam străveziu şi palid nu nu… nu este singur copaci flori lângă flori mulţimi de gâze şi gânduri da da gânduri cam de toate culorile cele mai multe negre de le-ai vedea te-ar prinde frica pare-mi-se că ar fi şi veronica păi cine altcineva ar avea curajul să îi spună că lumea l-a cam uitat cu atâţia eminescologi ologi tot mai puţin şi tot mai mic prin manuale ce să faci trăim un soi de hibernare nu mai e destul de esthetic pentru vremurile astea atât de literare de moda s-a schimbat ba chiar un geniu fără cap deloc în glumă îl numeşte scheletul din dulap nu nu este adevărat precis m-am înşelat se vede acolo undeva ceva cred că e un colţ de cruce grigore vieru pare scris pe ea păi unde doamne se tot duce şi nu e nimeni să-l oprească cu paşi aşa împleticiţi în generaţia cu supercultură o să iasă din literatură de-ar lăsa măcar vreo scrisoare să le spună discipolilor răspicat că a plecat ori mai ales contemporanilor că nu mai e loc pentru el sub soare femeia în negru o văd mai bine face cu mâna şi vine către mine ciudat nu mai înţeleg nimica credeam că-i veronica hei ce de ce de ce zâmbiţi şi voi o să muriţi