întunecare

bate clopotul într-o singură limbă cealaltă care tace e a mea m-a terminat de rostit noroc mare noroc că omenirea-i surdă sigur din atâta bârfă aş fi ajuns în iad ce mă fac cu ecoul o să-mi repete păcatele şi popa ăsta atâta se de l-ar îngropa odată să mă răsară clopoţei salbă de zurgălăi la gâtul unui bidiviu alergând prin zăpadă sau cine ştie poate m-o tatua pe sânul ei vreo fecioară ori la fiecare an nou un copil m-o agăţa la stea chiar lângă icoană judecata n-o mai îndrăzni…