autoportret

bătrânule copac cu rădăcinile înfipte-n timp atâtea viscole s-au adunat în coaja ta câte iubiri te-au năpârlit... îți curge țărâna în cercuri și unduirea-ți este tot mai grea ce se alese de coroana ta ești gârbov părăsit ciuntit doar ciorile mai vin să-ți țină de urât