Incurabilul amant...

lacul de sudoare în care te credeam nimfă se făcuse heleșteu ca o știucă agilă și vicleană îmi făceai masaj erotic înghițindu-mi toate speranțele senile puține și știrbe cu unghii cu tot mă înțepa cearșaful pe care tu urma să-mi fii mireasă în roz trandafiriu mai mai să-mi defloreze toate bunele intenții nu mai puteam să te visez așa că ți-am abuzat soarta imaginată în crochiu bisexual de care tu abia fugiseși cu prezervativul neînceput habar nu am la cine virgină fără tampoane și goală împiedicându-mă de mine ca de gutuia sânului tău stâng desculț prin cenușa iubirii și inima adânc zdrelită mi-am memorat tatuajul ca și cum aș fi furat ștampila de vot cu urna funerară cu tot m-am smuls brusc din uitare o harpă veche stacojită pe care vreodată poate un bețivan lăutar o va picta în vorbe deocheate pe preafrumoasa desdemona imaginându-mă orfeu am aruncat înciudat pe jos tot libidoul adunat în cămașa ta de noapte și încurcându-mă în vorbele-ți mieroase din suc de floare violată de vreun imberb de barbă-albastră am luat-o așa năuc strângând în palmă ortul înspre bătăile de clopot cu gând să prind ultimul tramvai sau măcar dricul... să scap de gura ursitoarei alergam să mă ascund disperat ca un ultim sărut sub minciuna buzelor tale dar încă flămând de tine încolăcindu-mi picioarele șarpele un paris monden te ispitea din nou să muști frumosul măr al discordiei și printre dinții cariați și rari ți se scurgeau amintirile coclite ca rugina din metal nu știu unde-am ajuns și cât mai sunt din mine dar fug... gâfâi și fug mă tem că de s-o lumina o să mă prindă bătrânețea la tine