Pentru...

lumina caldă ce nu te-a bronzat și nu ți-a mângâiat privirea matinalul concert de păsărele la care tu nu ai avut niciodată bilet adierea răcoroasă de vânt ce nu s-a jucat prin părul tău rebel aroma divină a micșunelei ce nu ți-a îmbălsămat sufletul de copil biblicul măr ce-n fiecare vară se coace în ram de dorul tău seninul cer cu stele ce te caută în fiecare noapte în curtea părintească zăvoiul tatei cu plopi și plute albe ce încă te mai așteaptă să te joci copila nevinovată care mai pândește și-acum lângă portiță aținându-ți calea… pentru dulcea mângâiere a mamei pe care am primit-o eu și pentru tine mirificele poveșt ale tatei șoptite numai mie seara lângă sticla afumată a lămpii bătrâna bicicletă acum uitată și ruptă cu care tu încă nu te-ai plimbat descântecul de dor cu care baba rada nu ți-a lecuit niciodată durerea de cap crezul pe care într-o zi sfios l-am rostit în bisericuța noastră și în locul tău copiii mei buni și frumoși dăruiți de zeu ce îmi înseninează amurgul vieții crucea pe care niciodată nu o vei avea și locul lăsat mie liber în cripta neamului cărțile pe care fără să te-ntreb le-am scris poate prost și în locul tău… pentru toate bucuriile adunate pe pământ și toată fericirea ce nu mai încape-n cuvânt mă iartă azi și-amintește-ți de mine umilul mult iubite străin Frate al Meu Nenăscut!