noaptea

atâta de pustie de rece și de rea mi te-a ascuns adânc în suflet nefericirea mea fără de stea încerc să te adun din insomnii mă vezi cât sunt de singur fără tine te recreez mereu din miile de jurăminte ce ne-au uitat legați eternizând iubirea și-aici și-n cer și dincolo de viață azi strălucești ascuns pe-altă orbită iubire albă pură printre îngeri în graba ta să pleci mi-ai luat lumina de-atunci orbecăiesc pierdut în întuneric te rog nu mai fugi și nu te-ascunde mai putem doar să sperăm împreună eu visând ce n-a fost în amintirile tale tu dormitând ce-o fi insomniile mele... și vom trăi!