Spre infinit și mai departe
Aș merge doar cu tine
Căci tu-mi faci orice noapte lină
Și-o zi cu nori, o zi senină.
Tu-mi ești un dar neprețuit
Ce sufletu'-mi aprinde,
Ești darul care
Oare cer mult chemându-te-napoi
Pentru-n ultim răsărit în doi?
Asta mă-ntreb în zori de zi
Și tu o știi.
De ce nu-mi vii?
Ceva m-apasă tare...
Nimic în jur n-are culoare,
Dar mai presus
O văd... e supărată cum nu a fost vreodată...
Alungă tot în jur și bubuie cât poate,
Nici ce-i al ei nu vrea să vadă
Și duce tot, departe.
În timp ce-n larg ușor se pierde
Cu tot, ființă
În inima-mi secată s-a așternut tăcerea,
Tu n-ai să mai auzi în veci
Nici șoapte calde, nici vorbe reci.
Tu nu-mi vei mai fi focul
Ce dă lumină nopții,
Ce arde rău'-n jurul meu,
Ce
Când ai plecat, tu mi-ai lăsat
Acele aripi de mătase,
Ce nu te-au ajutat să zbori,
Nicicând să atingi cerul.
Ș-atunci te-ntreb:
Eu, ce să fac cu ele?!
La rândul tău, de mă întrebi
Ce
DM