Poezie
Marea Neagră
1 min lectură·
Mediu
O văd... e supărată cum nu a fost vreodată...
Alungă tot în jur și bubuie cât poate,
Nici ce-i al ei nu vrea să vadă
Și duce tot, departe.
În timp ce-n larg ușor se pierde
Cu tot, ființă și idei,
Cu sentimente și regrete,
Ea uită chiar și ochii mei...
Iar dacă largu'-i liniștit,
Malul nu-i tot la fel,
El strigă tare-n disperare
S-oprească valul din izbit.
Ea încă pare hotărâtă,
Iar eu văd clar, ochii mi-i uită...
Nu stau în toată nebunia ei.
Când dau să plec, aud ceva:
În urma mea, lovea o stâncă.
00822
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Maria-Ancuța
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Maria-Ancuța. “Marea Neagră.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-maria-ancuta/poezie/14099613/marea-neagraComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.