Eva 1

1 min lectură·28 august 2013

Mediu

Femeie de-nceput din raiul meu,

Un rai pe care l-am trăit odată

Când mai puteam fi încă dumnezeu

Și-mi înfloream grădini din orice fată.

Ea mi-a trecut prin vis cu pași de jar

Cum o priveam plutind de la fereastră,

Se împletea cu soare iar si iar,

Se-nveșmânta cu cer să fie albastră.

Apoi a fost o seară dintr-o vară

Când m-nvelit în păru-i de cărbuni,

M-a-nfrigurat într-un cearceaf de pară,

Întins pe-un pat de neguri și furtuni...

Azi poate-i dusă undeva prin stele

C-avea pe-atunci vreo 40 de veri,

Dar o păstrează gândurile mele

Ecou fluid al dragostei de ieri.

023.099

Dumitru Mălin. “Eva 1.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-malin/poezie/14034815/eva-1

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Mereu o femeie va locui bărbatul.

Mi-a plăcut această scriere! nu cred că ar mai ceva de adăugat.

ar mai fi