Poezie
Eva 2
1 min lectură·
Mediu
Nu te-am știut cum vrut-am să te știu
Deși pe-aceeași pernă nu o dată
Am stat din prea devreme-n prea târziu
În dusa vreme binecuvântată.
Aveai priviri de neguri și tăciuni
Și gene lungi de spic în pârguire
Duminici neîntrerupte fără luni
Adăpostea tulpina ta subțire.
Acuma toate-s stinse și-mpăcate
În gândul meu între-amintiri apus
Doar ca o mână fluturând din noapte
Ori ca o frunză picurând de sus
Te mai adun din neguri de uitare
Cum un arcuș și-adună melodia
Și te suspin prelung prin înserare
Maria, tinerețea mea, Maria.
002.784
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Mălin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 91
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Mălin. “Eva 2.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-malin/poezie/14036424/eva-2Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.