Poezie
Degeaba
1 min lectură·
Mediu
Degeaba-i faci vieții inventar
Când până și cântarele tresar
Când s-au zgârcit secundele în ceas
Dând parcă semn târziu de bun-rămas
Când toamna înnegrește munții goi
Și frunzele-s ca sufletul din noi
Nici cântec, dar nici plâns, ci doar oftat
Nici mort nu ești, dar nici n-ai înviat
Acum când vremea dragostei s-a dus
Þi-e inima ca soarele-n apus
Mai are încă raze și scântei
Dar se răcește doru-n pieptul ei
Trecute-s toate, toate-s în zadar,
Degeaba-i faci vieții inventar.
023.670
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Mălin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 80
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Mălin. “Degeaba.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-malin/poezie/14018046/degeabaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DMDrag domn din Maramureș
Să fim optimiști și să nu plângem decât mult...
Eugenio Montale zicea "...un poet poate scrie versuri disperate și..., în același timp, poate iubi nebunește viața. Se pot compune poezii cât se poate de vesele, având totuși moartea în suflet... Optimismul programatic nu este în condradicție cu o profundă cunoaștere a durerii... Pesimismul integral, ca în cazul lui Leopardi, este dezmințit de faptul că poetul continuă să trăiască".
A zis, am zis, zi-i!
Cu mulțumiri și salutări din Capitala Unirii.
Să fim optimiști și să nu plângem decât mult...
Eugenio Montale zicea "...un poet poate scrie versuri disperate și..., în același timp, poate iubi nebunește viața. Se pot compune poezii cât se poate de vesele, având totuși moartea în suflet... Optimismul programatic nu este în condradicție cu o profundă cunoaștere a durerii... Pesimismul integral, ca în cazul lui Leopardi, este dezmințit de faptul că poetul continuă să trăiască".
A zis, am zis, zi-i!
Cu mulțumiri și salutări din Capitala Unirii.
0
V-am citit poemul după ce v-am scris un răspuns la revenirea din poemul anterior, presimțindu-va parcă starea de suflet...
Râd oamenii când le spun că la anu-mplinesc 50, simțind fiecare arc din salteaua tot mai scâlciată a odihnelor tot mai scurte...
Am plâns un pic, da și de bucuria citirii, nici nu știu de ce, poate duhul stihului care seamănă atât de mult cu nuanțele dealurilor băimărene care-au născut o școală de pictură uitată azi...
Splendoarea simplității adevărului.
Cu respect și mulțumiri.
rcm