Poezie
Mi-e dor de-o curată ningere-stingere
1 min lectură·
Mediu
cineva a cules azi-noapte
toată zăpada de pe pământ
tot albul acela infinit
în care-mi învelisem inima să nu se răcească
acum e negru dealul și deasupra copacilor
plutește norul gros și amar
norul din cer ce-ar putea fi
albastru
da-aș mai avea ochi tineri
să-l privească din vis
nu-i bine când iarna
i-atât de curată
încât îngheți de frica să n-o murdărești
dar nici când noroiul adună toți corbii
și numai vântul de primăvară
cu bice vânjoase de raze
îl mai poate zbici
înveselește-te vechiule suflet
va ninge iarăși
norii ca oamenii obosesc și adorm
dar tu mai ai amintiri și speranțe
să-ncălzești diminețile
cu mirosuri albe
din care strigându-te
să reînvii
023.102
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Mălin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 113
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Mălin. “Mi-e dor de-o curată ningere-stingere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-malin/poezie/13970436/mi-e-dor-de-o-curata-ningere-stingereComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DMam fost plecat o saptamana intr-un loc fara net. de aceea iti multumesc tarziu Rodica Lupu pentru trecere si aprecieri.
0
va ninge iarăși
norii ca oamenii obosesc și adorm
dar tu mai ai amintiri și speranțe
să-ncălzești diminețile
cu mirosuri albe
din care stingându-te
să reînvii”
Sufletul, veșnic nostalgic, aleargă în căutarea albului pur. Ireversibilul timp apasă pe umeri... deși, am vrea să-l oprim.” da-aș mai avea ochi tineri/ să-l privesc orb ca-n vis”.
Frumos spus, mi-a plăcut!