Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@dumitru-malinDM
Dumitru Mălin
@dumitru-malin
Poezie

O cale către amurg

1 min lectură·
Mediu
tot mai adânc
în trunchiuri și în crengi
intră securea toamnei supărată
pădurea tremură în chin bătrân
când haita norilor călătorește
și latră negru-n zare lângă munți
stingând sub neguri
obosita-mi viață
sufletul meu i-acum un jar răcit
în care suflă buze ferecate
se surpă bolta frunzelor
când trec
încet prin dărâmata dimineață
și-mi pier sub gene visele
pe rând
ca niște flori
pictate-n miez de piatră
sufletul meu i-o cale către amurg
pe care soarele n-o recunoaște
023.642
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
78
Citire
1 min
Versuri
19
Actualizat

Cum sa citezi

Dumitru Mălin. “O cale către amurg.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-malin/poezie/13955617/o-cale-catre-amurg

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@elena-albuEAElena Albu✓
Cele doua strofe de inceput imi dau senzatia de vale abrupta sapata in piatra...Remarc cu placere meditatia si imaginea celor doua versuri de final:
,,sufletul meu i-o cale către amurg
pe care soarele n-o recunoaște\"


0
@dumitru-malinDMDumitru Mălin✓
Mulțumesc Elena că ai trecut pe aici cu tălpile tale rănite de dragoste, albe de albul din nume și inima dulce ca o zmeură nesărutată. Cred că ești o poetă cu ochi de râu, sensibilă, inteligentă și frumoasă. Sau așa mi te închipui stăruind deasupra textului meu. Ne mai citim și comentăm cu plăcere. Dumitru Mălin
0