Poezie
O cale către amurg
1 min lectură·
Mediu
tot mai adânc
în trunchiuri și în crengi
intră securea toamnei supărată
pădurea tremură în chin bătrân
când haita norilor călătorește
și latră negru-n zare lângă munți
stingând sub neguri
obosita-mi viață
sufletul meu i-acum un jar răcit
în care suflă buze ferecate
se surpă bolta frunzelor
când trec
încet prin dărâmata dimineață
și-mi pier sub gene visele
pe rând
ca niște flori
pictate-n miez de piatră
sufletul meu i-o cale către amurg
pe care soarele n-o recunoaște
023.663
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Mălin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 78
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Mălin. “O cale către amurg.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-malin/poezie/13955617/o-cale-catre-amurgComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DMMulțumesc Elena că ai trecut pe aici cu tălpile tale rănite de dragoste, albe de albul din nume și inima dulce ca o zmeură nesărutată. Cred că ești o poetă cu ochi de râu, sensibilă, inteligentă și frumoasă. Sau așa mi te închipui stăruind deasupra textului meu. Ne mai citim și comentăm cu plăcere. Dumitru Mălin
0
,,sufletul meu i-o cale către amurg
pe care soarele n-o recunoaște\"