epitaful unui om foarte șters

Prost să fii noroc să ai
de prostie parte ai
Când îi vine pe chelie
face o armă din prostie

Bună poantă, Dumitre, însă ritmul mai șchioapătă puțin. Iata o posibilă redactie:

a plecat din astă lume
ros de cariul mâniei;
n-a atins el nici o culme...
(nici măcar culmea prostiei!)

Și acum replica:

să atingă astă culme
cred că nu era vreun rost...
să vorbească-apoi o lume
c-a murit, săracul, prost?!

Pînă a intrat în groapă,
A tot dat cu bîta-n baltă,
Dar a fost știut de lume,
Numai pe-a prostiei culme.

s-a dus. barbatii toti s-au bucurat
de felul lor fiind habotnici
doar Evele au lacrimat
cand sters-au numele din condici.

\"doar Evele au lacrimat\"
(Valeria Tamas)

n-avea minte de un ban
dar fetele-au lacrimat
dupa mort, c-a fost dotat
mai ceva ca un cioban