Dumitriu Florin-Constantin

Eu știu că-i greu ca primadonă
Iar cîteodată-i ca o roată
Acuma ești o des...demonă
Ca mîine doar vulcanizată...

Între poeme scrise doar pe seară
Oglindă-mi este doar acest poem,
Penițe-mi ard cerneli din călimară,
Cuvinte se renasc pe un totem.

Pe drumul aspru-al carelor de foc
Se-aștern zăpezi să primenească dorul,
Iar tu, visezi în casă la un loc
Cu porți de lemn, pe șoapte ca fuiorul.

Nu voi raspunsuri între slove dulci,
Completul și-a rostit sentința,
Prea repede rotit... ca la un bîlci,
Pe-un carusel mai amețea dorința.

În semne de complici la congruență
Și în zăpezi ce fură astăzi drumul,
Se naște lira ca o penitență
Doinind încet, precum în sobă fumul.

Drag FLORR!

Cît încă scena mai există
Și cît aceasta-i scena mea,
Iubito, tu ești o artistă,
(Pe) acte joci ce viața-mi (ia).

Eu știu că-i greu ca primadonă
Iar cîteodată-i ca o roată
Acum ești o des...demonă
Ca mîine doar vulcanizată...

Te văd cum te rotești pe scenă
Pe la „Fierbinți”... eu doar sufleor,
Rotaru este-n rol hienă
Cînd Peia joacă prim tenor.


Drag FLORR!

Așa este! Așa trebuie să fie! Frumos ai scris Erika! Te urmăresc cu foarte multă plăcere! După cum scri ești o persoană deosebită și așa vei rămîne... Îmi plac versurile... mă ung pe suflet ca o gresare de roți dințate... Parcă mi-au vorbit mie... așa de aproapre le-am simțit. M-au făcut să mă simt excelent. Mulțumesc! Drag FLORR!

În strofa trei aipus o barză!
L-ai prins pe doctor cu pingele!
Eu, cred că doctoru-i de varză
Cu trecere la gogonele!

Kalumeaua între rime,
Este-a Kingului asprime,
Cînd nu-i place nici de-al dracu\'
Să îmbrace rima fracu\'
Și să facă-nmormîntare,
Printre toți oștenii care
Se adună-n versuială
Goală, slabă și banală
Printre care, bre! Talentul,
Este comm-ul cu patentul
Ce pune cu ghilimoațe,
Stele, rime și bacațe
Tot ieșind la-naintare
Ca un King mereu călare
Prin catrene călătoare,
Să se lupte! Să dea bine
Kalumeaua prin maxime!

-satiră-

Poetul cu ocaua mică
Este doar regele de pică
La care rima din modern
Se subțiază pîn’ la tern.

Mai sunt și alții cu maneaua...
Așa măsoară cu ocaua
Trei palme-n jos de la buric
De-i Păunescu mare-mic.

Că e maneaua interzisă...
Se tot propune în abscisă
Cînd ordonata este Albul
Iar rima neagră e stindardul!

În California, se știe,
Se dă maneaua pe-o gulie
Și prostul gust exacerbează
În rimă albă – foi de varză...

În care fierbe cu ibricul
Cafeaua, strofa și piticul
Care se naște încă viu
Deși e mort și toți o știu!

Încerc să mă-nțeleg întru iertare,
Un ultim act se macină în bernă,
Foiesc în pribegiri de ursitoare
Flash suferind în corfa de lucernă.

Am istovit puteri de-obișnuință
Pe frunze galbene, un raft de anticar
Într-o nuntire pentru o dorință,
Prelinsă-n remaiat de-un colăcar.

Un simplu act surprins de intrigi fine,
Ca o bezea pe un ecou de vreavă,
Rămîne agățat printre cortine...
Iertînd... speranța azi, mîine otravă.

Aici a fost exercițiul meu de yoga. Păcat de dumneavoastră...nu prea vă reușește figura! Vă repet! Perseverați, poate cine știe într-o zi veți reuși să deveniți o persoană mai bună și mai perfectă deși, am mari îndoieli. Acum v-ați demonstrat din nou micimea gîndirii. Mîine ce mai urmează? N-aveți ambîț! Desfășurați-vă în toată plenitudinea \"Eu\"-lui dumneavoastră in cadrul acestei \"ședințe cu părinții\". Vă las pe dumneavoastră să fiți \"părintele cel mai de soi\" dar să fiți sigur că nu de poezie este vorba ! Acolo sint suflete domnule Bobadil! Think about it! Al dumneavoastră FLORR!
p.s. Dacă tot extrageți din texte ca de exemplu: \"In Rai fusesem (parca) prima oara\"- așa cum le extrageți să fiți convins că nu mai \"parcăm\" niciunde! Cu atît mai mult cu cît întregimea pe care o căutați nu se află pe aceste meleaguri. Poate la a doua ședință cu părinții o să fiți un pic mai receptiv!

Loredana Cristea nu este o nebună! Am cunoscut-o personal nu demult și i-am cunoscut și familia! Nu există nici un nebun în familia ei și vă garantez domnule Andu că are o familie foarte frumoasă! Lory scrie... Alții vorbesc pe la colțuri despre poezie... ce și cum trebuie să fie. Tare mă tem că hoțul strigă \"Hoții!\" De cînd ați început să comentați o faceți de parcă ați dori să vă vindeți produsele expirate pentru computere. Aici nu am văzut suflet, în cele spuse de dumneavoastră... Gusturile nu se discută însă nu înțeleg ce urmăriți să tot jigniți un copil de 17 ani de parcă sinteți vreun geniu în materie de poezie... iar ceilalți niște soldăței ai dumneavoastră, pe care îi manipulați cum doriți! De jignit ne putem jigni cît doriți dar să nu jigniți un copil! Va jigniți pe dumneavoastră domnule Andu! o faceți acum și nu este prima oară! Pacat... Poezia este chiar frumoasă și nu mi-e frică să o afirm aici! Comentariul dumneavoastră este slab: \"Poema n-ar fi rea daca ar fi buna,...\" Asta da nebunie și Lory aici v-a avut cu prisosință. Să-l faci pe om să dea din el ce este mai bun...
La dumneavoastră a reușit!

Da! Puteam să jur această continuare! Nu știu de ce... probabil fiindcă sînt și eu capricorn și aici m-am văzut pe mine. Clișeu al unei copilării fericite! Bravo Erika! Te felicit pentru băiatul tău și îi prevăd un viitor luminos! Să-ți trăiască! Eu, pe Tedi îl iubesc! Așa trebuie să fie un copil de vîrsta lui. Altminteri cred că el ar fi bolnav! Meseria de părinte este una din cele mai grele, dar cum te-am cunoscut eu aici, în pagina ta de scriitoare, cred că vei reuși cu brio!

Avea o bărbie nene,
De-ajungea pînă la gene!
Se dădea așa-nspectacol,
De ziceai că-i un miracol,
Se-ndoia și cubul frate,
Și pe față și pe spate...
De, așa-i Bărduța noastră,
Ca o floare într-o glastră,
Care atunci cînd te lovește,
Te omoară creștinește,
Și te pupă cînd te-ngroapă
În raiul fără de sapă! :)

Acuma sincer vă pot spune dragii mei,
Erau esențe cu miros de tei,
Și niște nume atîrnate-n gard,
Dumitru Genuneanu ca un bard,
Iar Loredana Cristea... o bărduță,
Rupea din gard, crenguță cu crenguță,
Să risipească lumea de nevoi,
Pe drumul lung al carelor... cu boi! :))

Mulțumesc Mitică! Ai fost și tu acolo. Erai lîngă mine și ne te priveam ca și cum ne gaseam acolo de mii de ani. Acolo ne vom găsi mereu ca doi străjeri ai minunatei lumi! Drag FLORR!

Nu-mi dau seama de unde știi atît de bine cît de feerică dar și adevărată a fost această experiență și mă bucur că sunetul acestui cîntec a ajuns la tine. Sînt convins că poți simți și tu odata ce am simțit eu. Mulțumesc pentru tot!

Vezi la sfîrșitul primei strofe. E o mică greșeala de typo acolo. De unde oare?:) In rest frumos... plec de pe pagina ta încintat, ca de obicei! Drag FLORR

Este numai fiere Cioacă,
Și tare afurisit,
Vei primi așa, la moacă,
Ca bondarul depășit!

Dimineața pe răcoare
Genu-i sprintenel, călare,
Pe o frunză, bob de rouă,
El le are pe-amîndouă,
Și cuminte și frumos
Cîntă pe un gard ațos,
Parcă-i scos din scutece
Fără să alunece...

Cocoșelul povestește
Cum găina îl lovește,
Poate, într-o dimineață,
Iar el, nespălat pe față
Are pintenul în teacă,
El călare și ea... bearcă
Nu prinde, nu șchifuiește,
Dar el de Costin vorbește,
Cînd și penele-i atîrnă
Pe la ciocul ca o bîrnă,
Nu-i miroase și nu știe
Cîntecul din parodie,
Cînd în fața satului
El spunea: - “Al dracului!”

Drag FLORR! :)

Și pîn-o cînta cocoșu\',
O să-i fie dor lui moșu\',
Căci de-atîta dragoste,
S-a lovit de-o pacoste! :)

Harapul este doar prînzul,
Genuneanu-i dimineața,
Și cînd o sări ca mînzul,
O să-i rupă tărtăreața!