Dumitriu Florin-Constantin

Dan Norea, căpitan de bancuri,
Își face rama singurel
Resuscitînd rîsul în tancuri,
La-nțepături de... țînțărel! :)

Astăzi s-a născut Hristos,
Moș Crăciun anină
În bradul tău bucuros
Daruri de LUMINÃ!

Drag FLORR!

Daruri multe în ajun,
Pune Oana în scufiță,
Să le-aducă Moș Crăciun
Sau să fie...Crăciuniță?

Eu, pe reni chiar îi stimez
Fiind vorba de agonici,
Așa cred că îi formez
Să devină mai atomici! :)

Agonia cu sincopa
Suferă de handicap,
Cînd a cenzurat Atropa
Și-a bătut un cui în cap!

Este adevărat în cele ce spui tu, însă nu am să modific deoarece nu s-a vrut un sonet. Este un simplu răspuns dat unui prieten drag pe care l-am cunoscut la Brașov. Pentru a schimba în ceea ceea ce propui tu, se modifica ideea de bază a \"locului\" în care \"se petrece acțiunea\". O cameră pustie, întunecată, goală, mobilată doar cu o masă, un scaun, o SINGURÃ lumînare... Lumînarea aceea semnifică ceva, nu am să spun ce, insă îți pot spune că aceste cuvinte așa au curs din suflet, încît, din respect pentru suflet meu nu am să schimb nimic. Nu vreau să te superi dar această încercare de răspuns nu s-a vrut o epopee. Îți promit însă că atunci cind voi avea o \"replică\" pentru tine am să încerc să fiu mai riguros. Mulțumesc mult de comentariu, da, din punctul de vedere al metricii ai dreptate și mă bucur sincer că mi-ai atras atenția. Te aștept cu sugestii și în continuare! Drag FLORR!

Se poate spune cu mîndrie,
Că mîndra noastră Românie
Este bogată-n sculărie,
Iar pila... ca mașinărie
La orice colț-bisericuță
Se cumpără c-o periuță,
Pile de ranguri, pe canoane,
Pe mese-ntinse și ciocane,
Dar nu contează meseria
Pila-i de bază-n România.

Se dă un mic comision,
Primești o pilă papion,
Se cumpără pe un ciubuc
O pilă grasă cu trabuc,
Și dacă nu știai de bursă
Se joacă codul pilei-sursă!

Cînd pila se orientează,
S-o luăm la rînd și de la bază,
De ești țăran pe sfînta glie
O pilă ai la primărie,
Să vinzi, să cumperi un teren
Cu două țuici și-un mic antren,
Iar la oraș treaba e clară
Cîștigi cu pila seculară,
Venituri ce nu ai gîndit,
Dar fiindcă nu e dovedit
Nu vreau să spun de atribut
Căci pila face-un mut...limbut
Iar pe sculerul-matrițer,
Mîine-l va face premier,
Și te va scoate din rahat
Cînd dai cu pila-n sindicat!

De ești bolnav și n-ai o pilă,
Nu ai nici doctor nici pastilă,
Iar cînd te duci la tribunal,
Pila te scapă de penal
Și te albește cum n-ai fost,
Cînd învățai al pilei rost.

Din zonele financiare,
Un secretar e pilă mare,
Te scapă de-o amendă dură
Și-ți vinde ponturi pe măsură
Cînd cu o pilă-l gîdilai
Primeai apartament pe Splai.

O pilă toată lumea are,
Valabilă și-n închisoare,
De-i buzunarul plin de pile,
Primești pedepsele facile,
Iar un borfaș de prin Pucioasa
C-o pilă îți deschide casa!

Urcînd pe scara ierarhiei
Pila e parte a mîndriei,
Exemple sînt nenumărate,
Evaluîndu-se-n karate,
Pe sait de poezii ai pilă,
Din papugiu devi acvilă,
Iar pe la bănci, pilind, dețin
Un cont mai gras și levantin.

Dar ca să meargă pila bine,
Se unge clar fără rușine,
Pe toate părțile din spate,
Cu drag și cu seninătate,
Ca să cîștigi fără frecare
Culoare la înaintare
Prin parlamente și senate,
Cu drumuri în străinătate,
Și cînd nu te mai poți abține,
Se folosesc pile marine,
Să-ți fie fundul ca sintaxă
Din Washington-Londra pe axă
Și iată cum la senectute
Înveți de pilă ca virtute!

Am să transmit pentru Cercel:
„În toată lumea e la fel,
Deci ține-ți pilele acasă,
Că-n România pila-i grasă,
Și să aduci o damigeană
Să-i facem o cezariană,
Să ne pilim printre catrene
Cu pilituri canadiene!”

Drag FLORR!

Sufletul lui de bărbat
La o sută unu ani
E constîns, deci inhibat
De-un organ de prin balcani.

Nu știu ce organ visează,
Căci nu-i mecanism, nici harpă,
Dar răcnește și bravează
Cu o liră parcă stearpă.

Bravînd autoritatea
De batrîne și-nțelepte
Cioacele își joacă cartea
De organe strîmbe-drepte. :)

(replică)

Învălui umbra orelor firave
Din ceasul ce renaște întristare,
La masa unde stă o lumînare,
Potop de gînduri aspre și hulpave.

Pe-o buză de pahar preling încet
Secunda plănuită pentru spasm,
Săracă, goală, tristă, pleonasm,
Decoct ordinator dintr-un ascet...

Se tînguie precum un metronom
Stricat de-o elongație strivită
Un gînd lîngă o șoaptă nerostită,
Același hiper-x ca un monom.

Un deja-vu adăugat orbitei,
Un acronim la baza unei ore,
O umbră între patimi carnivore,
Același silogism cedînd ispitei.

Se risipește fumul precum clipa,
La o secundă lumînarea lăcrimează,
Se stinge-ncet și parcă-ngenunchează,
Ridîndu-mi la șablon stereotipa...

O lumînare și-un pahar matol
O cameră pustie într-o noapte,
Un univers de umbre și de șoapte,
Un glonț pus la o tîmplă de pistol!


Drag FLORR!

Maria, mulțumesc foarte mult pentru comentariul tău. În mare parte așa este, cum ai spus tu, însă mai sînt multe secrete care vor rămîne bine ascunse în rîndurile în poemul de mai sus.
Prima strofă nu are nici o contradicție, este o mișcare perfect naturală a ridicării unui copil în brațe.
La cea de-a doua, lumînarea reprezintă crezul pentru viață, deschiderea pentru o nouă lume...
Știu că poate să pară supărătoare repetiția cuvîntului „Emoționat” dar exact așa s-a născut acest cînt și dacă mai există încă suflet pe acest pămînt, să știi că emoția este haina care-l îmbracă. Emoția este parte integranță a percepției umane iar ea poate fi atît de intensă încît dă nuanțe de durere și plăcere în același timp. Misterul este ascuns adînc... mult mai adînc decît strofa patru unde ai impresia că se mijește ceva și mai mult ca sigur că nimeni nu o să-l vadă vreodată. Este misterul meu și nu-l va ști nimeni. „ Secunda cînd vei deveni artistă” este o expresie în care poți vedea trecerea prin viață prin asumarea rolului tău, sensul greutăților vieții, a decepțiilor, ca o revenire la bază, le ideea pură cu care ai pornit la drum.
Strofa șapte este un retuș, aici ai prins frumos ideea ca și stofa opt.
Ultima strofă este asigurarea de trăinicie a sentimentului, emoția va exista la fel ca la început, iar sufletul se va întoarce aici cu sentimentul că intotdeauna va regăsi casa... locul genezei din care poate renaște cu aceeași strălucire. Chiar și după aceste mici clarificări secretele nu sînt dezvăluite (sîc!). Mă bucur nespus însă,că ți-ai găsit resursa de a mă vizita și pe această cale iți pot spune că sînt onorat și... emoționat. Nu e o capodoperă poema mea însă și-a atins scopul. Mulțumesc!
Drag FLORR!

Sînt deja consternat de faptul că prin Canada trag muștele la pahar!În orice caz ai grijă ce declari celor de la protecția animalelor, să nu te acuze că ai facut-o premeditat! prin România muștele s-au ascuns...de frig. Hehe! Muște în Canada...ce țară infloritoare:)) Mi-a plăcut, bravo Val! Drag FLORR!

Ai un cioc așa de lung,
Parcă este de becață,
Nu la mierlă vreau s-ajung
Ci la numele din față!
Să mă lămurești deplin,
Cînd ai comentat maneaua,
Ori erai prea dus de vin,
Ori faceai pe (cucu)veaua...

P.s. Mulțumesc de vizită nea Genu! Te aștept cu mielu\'...daca o mai fi...:))

Impresionant acest articol! Cuvintele și imaginile ne-au adus pulsul epigramei în casa noastră. Mie îmi pare rău de faptul că și siteul \"Agonia\" avea o rubrică demnă de toata lauda, dar care în ultimul timp a cam rămas în paragină... Mulțumesc Maria pentru această frumoasă relatare a Festivalului de Epigramă de la Cluj, care se dovedește încă o dată că este de un real succes! Drag FLORR!

Fabulă

O prepeliță se-ntreba:
„Ce pana mea, ce pana mea?
Ce vrea motanul sus pe cracă,
Zicîndu-ne „miorlau se joacă”
Căci jocul nu-l cunoaște bine
În tril culoare și mărime,
Iar dacă eu mă iau cu zborul,
Atunci el, face doar pe chiorul
Cum a greșit zicînd că pare
Precum a vrabiei culoare
Și că nervos de cum îl știu
Pe vrăbioi îl vrea de viu,
Să-l zmotocească doar de pene
Să nu mai scrie el catrene
Pe care nu le poate duce
Nici un motan la sfînta cruce.”

-Măi motănelule frivol,
Îți dau eu ție vitriol!
Să nu te iei de păsărică,
Căci eu te... Pitpalac... și-ți pică!
Te știi mata dup-al tău tors
Căci ai un obicei întors
De printre vremuri cu asprime
Cînd mărțișoarele-ntre rime
Se dăruiau de sus în jos
Cu paru’-n cap la viers mieros
Dar s-a schimbat orînduirea,
Iar în istorie citirea,
Se va citi doar de la dreapta
Pentru a se-nțelege fapta,
Și să citești de jos în sus,
Să nu-mi spui mie de lapsus
Doar fiindcă ești un daltonist
Anestezist ca analist
În versul tău avangardist,
Eu, uite-acum am cumpărat
Dintr-un copac mai supărat
O pană, să iți scrii durerea
Prin mieunat amar ca fierea,
Dar, vezi că pana e de plastic,
Vei morfoli doar un elastic
Gîndindu-te că-i pana mea
O să-ți rămînă botu’-n ea!

-Aruncă tu, ‘cea pană, fată
Și-o să te iau de beregată
Cînd o s-adormi pe craca care
Am scrijelit-o de la gheare,
Iar cînd ți-o fi somnul mai dulce
Un daltonist o să te-apuce,
Și o să rod la prepeliță,
Cu pană, os și aluniță,
Deci, pînă numeri o silabă
Eu o să am în a mea labă
O vrabie și-un vrăbioi,
O prepeliță și-un cioroi,
O bufniță și un fazan,
Cu ceva carne de curcan,
Și-o să vă-nvăț de maniere,
În gust de vin și sos cappere
Să mă combată-n ciripeală
Prea goală slabă și banală,
Pîn’ la final tot păsăretul
O să îmi fie cabaretul!

Dar n-apucă nici una două
Ca să se numere de ouă,
Motanul, cel cu versul tandru
Era-nhățat de-un cățelandru,
Și terfelit, fără blăniță,
Muri cu-n gînd la prepeliță.

„Ia uite... pot zbura acum,
Să vezi tu, prepeliță rea,
Oriunde o să-mi stai în drum,
Din pene o să-ți fac saftea!”

Drag FLORR

Un motan sătul de soia
Prinde vrăbii naturale,
În stomac simțind nevoia
Obicinelor carnale.

Oana a certat motanul:
„Blana ta va fi Silvestris,
Obiceiul cu paganul-
O căciulă sui-generis!”

Dar motanul se gîndește:
„Vreau să am stomacul plin,
Oana, cînd mă jupuiește
Să se chinuie puțin!”

Drag FLORR

Dacă e un kitsch să îl aduci pe Iancu intr-un tablou de iarnă obiectivitatea dumneavoastra rămîne de discutat. Mulți văd, puțini pricep. Să întelegem de aici ca interesele textului de față sînt purtate in ridicol. Pe mine nu mă interesează decît că Titarenco poate comenta vanitos de fiecare data de cite ori postează Loredana Cristea. Da! Ea posta acolo pentru mine și pentru oamenii care știu să-i dea un sfat constructiv. Aici este totusi un site de suflet nu de kitschuri! Am văyut cam care este politica unor membri marcanți! Să lovească, să ridiculizeze, să muște, de parcă Virgil a cîstigat ceva! Va rog să-i transmiteți preferatului dumneavoastră ca și după această rotunjure de condei, soarele tot la vest va apune, iar pămîntul nu-și va schimba sensul rotației. Cu riscul de a fi penibil în continuare vă doresc toate cele bune! Drag de voi FLORR!

O să încerc să mă antrenez la ritm începînd cu un mic joc dr glezne. O să încep cu \"j\" ca să fie ritmul mai alert cine stie cine după care o să alerge... Totul e să nu dăm în sevraj și să fie tardiv! Zău oameni buni, poate aveți treabă și vă rețin... voi oameni luminați în ale scrisului cu pană și fără, puneți și ceva cuvinte pe acolo care să însemne ceva! Nu mai bateți cîmpii! Toate cele bune!
Cu drag de voi FLORR!

Penibil, dar viu! Asta să știi domnule Virgil! Află ca sînt însurat și îmi iubesc nevasta! Ca să fiu și mai penibil îți recomand să inveți să iubești și tu! Nervii nu au ce căuta pe aici. Încercăm să scriem. Unii mai prost, alții mai bine totul se trage probabil de la cîtă cafea sau nechezol consumăm... Că e poezie sau nu, satiră sau doar o gogoașă înfuriată scrisă prost sau nu, lăsați posterității aceste aprecieri. Restul sînt doar vorbe în vînt. Dacă dumneavoastră aveți dreptul să ridiculizați pe cine nu scrie în asentimentul dumneavoastră, ca un adevărat lider de opinie, vă propun să îmi dați și mie acest drept chiar dacă aveți nivel mai mare. Vă reamintesc dealtfel zicala că \"fiecare pe limba lui piere\" și de obicei \"hoțul strigă hoții!\" Nu aveți decît să vă continuați politica și eventualele sfaturi de kitsch insă fiecare face ce poate... Eu de exemplu mă pricep să fiu penibil, vina recunoscută fiind pe jumătate iertată. Vă citesc mereu cu atenție și vă întreb pe această cale, oare dumneavoastră cum sînteți!? Parol moncher!

(Satiră)

De la persoană la persoană,
Atacul, zău, își face freza,
Cînd Titarenco, o icoană,
Se jugănea cu anamneza.

Să nu știi să vorbești frumos,
Și să-mi arăți un deget viu,
Eu care sînt așa... gomos
Am să te chem la interviu!

Să îmi descri un kitsch istoric
Cînd ninge-agale și prin State,
Tu, Iancule, doar aprioric
Să mă descaleci de păcate!

Că moții sînt doar oameni duri,
Deaceea intră în sevraj
Virgili, Bogdani și noi culturi
Cu oiștea-n gard la derapaj.

Dar latră cîinele-n pustiu
Să-i dai tu, Doamne iertăciune,
Că-i dus cu mintea-n Cișmigiu
Și parcă nu știa ce spune!

Un bătrîn singur tace
Cînd o inimă plînge,
Un semn se desface
Și scrie cu sînge:

„Amar este timpul,
Secunde din tați
Cerșesc anotimpul
Din ei, ca bărbați...
Se luptă cu anii,
Cutreieră zarea,
Depun printre danii
Izvorul, chemarea...

În iadul de piatră,
Cu Hades se luptă,
Iubirea e-n vatră,
Fierbînd nentreruptă.
În ziua genezei,
Un cuget sihastru
Dă sensuri amiezei
De verde și-albastru...”

* * *
Sînt ochii închiși,
Vederea e clară:
O stea, trei caiși...
Și drumul de seară.
Doar unul mai plînge,
Își scutură frunza,
O șoaptă ajunge
Să rupă și pînza.

„-Dă-mi Doamne putere!
Dă-mi Doamne speranță,
Să cern de durere
Doar lire din stanță!
Eu, pavăză trupul
Pe loc mi-l ofer
Dar lasa-mă-n stupul
Urcat emisfer...

Echipa e-n mină,
O zi... ziua mea
Descalec lumină,
Aprind înc-o stea.
Un timp printre farse,
Mă-ntorc înspre seară,
Mi-s buzele arse
Dar tot sărutară:

Un pui adormit,
Stăpîna din casă,
Privind eremit
O lume frumoasă,
Și-ți spun mulțumesc
Slăvit Dumnezeu,
Mi-ai dat ce-mi doresc
Pe tărîm elizeu!”

Drag FLORR!