Dumitriu Florin-Constantin
Verificat@dumitriu-florin-constantin
„nimic nu e ce pare a fi”
Pe textul:
„Lumini ... și umbre" de Dumitriu Florin-Constantin
Pe textul:
„Împărăteasa din Templul cu douăzeci de trepte" de Ela Victoria Luca
Bineînțeles că nu mă pot abține să nu continui dacît cu o glumă pentru a detensiona această situație.
Scrisoare deschisă către Maria
(titlu)
Mărie dragă, scrisoarea mea ,
Găsească-mi-te-n pace,
Pe-aci e vînt și vreme rea,
Iar Adi parcă tace.
Romantic am să scriu de pot
Pe versuri drăgăstoase,
Să-mbrac cuvinte pe capot
Iar frigul peste oase.
Noi ne iubim adevărat,
Aud de prin mulțime
Iar ritmul s-a cam supărat
Cînd comentam pe rime.
Trăim așa cum mai putem
Scriind de societate,
Și poate-am dat într-un sistem
Liric... dar cu păcate.
Sistemul stă în treaba lui
Deci furca-mi pregătesc,
Purtînd războaie pe Bahlui
Cu neamul strămoșesc.
Pretind acum ca un demers
Tot printre necuvinte
Că-mi plac poeții albi în vers
Cum sînt moderni... cu flinte.
Cînd sensul vechi se deslușea
Trăgînd pe roată țara,
Istoria ne copleșea
Cu pana... și fanfara.
Au apărut printre esteți
Numind cultura-n țară
O pajiște cu albe ceți
Cu-n bou și o vioară.
Mă recunosc aici, pe plai
Un Apis din născare,
Cum nu eram nici eu bălai
Prin hoardele barbare.
Aici e glumă, nu cuvînt
Se rup prin scobitori,
Poeți , măsele, carii, cînt,
Și chiar și editori!
Sperăm ca dup-acest război
Să vină și-mpăcarea,
Ei poate-n car, noi poate boi,
Vecini cu nepăsarea!
Cam așa sună și precizez că este o glumă în versuri, fără să fac vreun afront nici unei tabere. Cer iertare pe această cale dacă cineva s-a simțit vizat, însă nu am avut intenția de a jigni pe cineva ci doar această situație... pur românească (vorba Cercelului). Mulțumesc pe această cale pentru comentariul tău, făcînd precizarea că îmi plac versurile albe și îi stimez deopotrivă pe toți autorii acestor texte chiar și pe cei care blamează versul rimat. Drag FLORR!
Pe textul:
„Lumini ... și umbre" de Dumitriu Florin-Constantin
Pe textul:
„Lumini ... și umbre" de Dumitriu Florin-Constantin
Pe textul:
„Lumini ... și umbre" de Dumitriu Florin-Constantin
Pe textul:
„Lumini ... și umbre" de Dumitriu Florin-Constantin
Pe textul:
„Lumini ... și umbre" de Dumitriu Florin-Constantin
Pe textul:
„Lumini ... și umbre" de Dumitriu Florin-Constantin
Pe textul:
„Lumini ... și umbre" de Dumitriu Florin-Constantin
Pe textul:
„Mini portret - Alexandru Dan - Alexandru" de Maria Prochipiuc
Pe textul:
„când a intrat nebunul in cetate" de dumitru cioaca-genuneanu
Pe textul:
„Cînd mă cuprinzi" de Dumitriu Florin-Constantin
pe coada bătrîneții, rîsul-plînsul într-un tonus de petrecere, jumătatea plină a paharului este de partea tinereții fără bătrînețe și a vieții fără de moarte! Bine Val! Ai reușit și de această dată să mai ștergi o cută de pe frunțile noastre mult prea încrîncenate! Să continui! Așa să te ajute Dumnezeu ca și pe noi să putem urmării umorul românesc la el acasă ! Drag FLORR!
Pe textul:
„Povestea unui fost emigrant" de Valeriu Cercel
Valeriu! Sigur că nu ceața londoneză te face să visezi așa frumos! România este o țară cu mare potențial de suflet în poezie și nu numai. Sînt așa bucuros de vizită încit am avut impresia că ai ajuns în țară și mi-ai deschis poarta! Te aștept mereu!
Maria! După cum am mai spus, poemul tău mi-a vorbit dintr-o suflare, iar cuvintele ce îți aparțin în mare parte s-au așezat vrăjite pe un portativ al sufletului. Ingredientele tale s-au făcut auzite iar și au jucat bucuroase hora unirii sufletelor. Mulțumesc de stea!
Erika! Nerăbdător și timid în întîlnirea promisă am vibrat alături de tine. Ai mai făcut încă un pas pe drumul prieteniei. Sînt un om cît se poate de normal, iubitor de oameni și viață. Clepsidra numără descrescător clipele descoperirilor noastre. Tu ești un mare semn de acumulare al sentimentelor iar pentru asta nu te voi ocoli niciodată.
Teddy! Am să încerc să îți dăruiesc o fabulă așa cum îți dorești și cu care să te joci cum vrei tu! Și mie îmi plac cățelușii! Sînt sinceri, devotați, jucăuși... poate cei mai adevărați prieteni. Fără ei natura sigur ar părea mai strîmbă. Dedicația a fost o plăcere a jocului în poezie. Mă bucur că ți-a plăcut și vor urma cu siguranță și altele pentru ceea ce vei posta. Să continui să scrii Teddy, eu am să fiu lîngă tine cu inima și versul!
Laur! Nimic nu este perfect in lumea în care trăim... poate doar dragostea. De multe ori însă nici ea nu rezistă trecerii timpului. Rimele sînt într-adevăr facile pentru cei ce simt muzicalitatea unei poezii rimate. Nu mi-am dorit descoperirea sa experimenterea unor noi forme sau cuvinte. Aici a vorbit sufletul ca o mică joacă cu versul modern al Mariei. Mulțumesc de vizită și atenția acordată!
Drag de voi FLORR!
Pe textul:
„Cînd mă cuprinzi" de Dumitriu Florin-Constantin
Pe textul:
„Cînd mă cuprinzi" de Dumitriu Florin-Constantin
Ei zilnic merg tîrîndu-se în grote,
În ape-s vînătoare de marmote,
Iar ca dușmani se luptă cu acvila.
Vizează ținte revoluționari
Înghit la prada vie, salivînd
Prietenește... te omoară blînd,
Și se traduc în viață ovipari.
Vînează animale fără plumb
În poezie parcă nu au stern
Își zugrăvesc imagini de infern
Și își arogă „oul lui Columb”.
Sînt unii cu venin și două limbi,
Iar alții drăgăstoși... te-mbrățișează,
Au rolul lor, în viață se clonează,
Pe Agonia pielea le-o preschimbi.
Te imobilizează prin ateliere
Femele mult mai mari decît masculi
Nu sînt perechi cum spun unii creduli
Ci doar șerpași în ortografiere!
Pe textul:
„Ophidia(Serpentes)" de keller victor-theodor
De îmbunătățitEști cucul cel mai curajos
Cînd păsărica vrea să zboare
Și cucul poate... însă-n jos! :)
Pe textul:
„numai gripa e de vină/ că o țin în carantină" de dumitru cioaca-genuneanu
Dormi-vor anii de povară strînși,
Mă naști cuvînt acum ca prima oară
Cînd plopii erau stîmbi și erau plînși.
Tăcerea mi-o desparți egală-n semn
De-o sabie cu miez de castitate
La mijloc lași o lumînare ca îndemn
Pe la răscrucile eternelor păcate.
Un munte-mi doarme somn de neființă
Cînd mă zidești în gesturi și cuvinte
Albit de dor, de patimi și credință
Mă-nchizi în casa unor labirinte.
Pe creste-nalte, floarea cea de taină
Perenă între lumi adiacente
Te simt îmbrațișată ca o haină
A viselor romantice... ardente.
Pe textul:
„Noaptea nesomnului din mine" de Maria Prochipiuc
Nici trecerea de lume nu mă lasă,
Aștept ca dorul tău să se închine
Pe-o inimă de lacrimi ne-nțeleasă.
Dacă te vreau să mă păzești de mine
Războinică în verb și în ființă,
Mă vei feri de patimi cabotine
Redîndu-mi căutările-n dorință.
Frumoase versuri ai scris Radmila! Romantismul nu va pieri niciodată! Succes! Drag FLORR!
Pe textul:
„În genunchi" de Radmila Popovici
Pe textul:
„Călătoare de stele" de Dumitriu Florin-Constantin
