O jumătate de gând nu-i de-ajuns,
O jumătate de vorbă n-are sens,
Întreg universul ne-ascultă pe noi
Ghemuiți amândoi în așternuturi moi.
Întind timid o mână către tine,
Doar o secundă pielea
Minute visez ce frumos ar fi
Duzina de ore de s-ar înmulți,
Că prea iute trec momente ce-s calde,
Norocu-i c-am trăit intens clipe albe.
Clipe tăcute, mute, dar pline-n substrat
In mine
Ceasu-mi desenează ora de plecare,
Limba i-aș întoarce-o la momentu-n care
Îți sorbeam privirea și-o-nghițeam cu foc,
Sațietate sufletului mi-aducea pe loc.
Respirația-mi taie orice adiere
A
Aș fi in stare să zbor,
Să-i pictez inima color,
În mine trăiește un dor
Care-mi șoptește ușor
Spre soare să strig: \"Te ador!\",
Iar lunei să-i spun cu umor
Că m-aș transforma in
...în jurul meu Manole își clădește liniștit zidul...îmi ajunge până la genunchi...dar unde e Ana?...locul de lângă mine nu poate rămâne liber, la cel mai mic cutremur mi s-ar împrăștia osemintele
Nu există prea târziu,
Niciodată-i simt și știu
Un cuvânt ce nu-l cunosc,
Fără sens și făr\' de rost.
Sufletu-mi trăiește-amor,
Amalgam de dor cu dor,
Ce mi-e dat să simt e sfânt
Și curat
Ca o cangrenă-mi crești în piept,
O, zâmbet pur, te-ador! Și-accept
Să îmi încânți de azi mereu
Sufletul meu, sufletul meu.
Ca o tornad-aș curăța
Tot rău-ascuns din viața ta,
M-aș arunca să
Un om cu-adevărat astăzi mai rar găsești,
Intrat-au în pământ virtuțile lumești,
Podoabe toți vânează, pătrunsul l-au uitat,
Imposibil de spus exact cum s-a-ntâmplat.
Încet, încet nici apa vie
...atunci când ești sigur de dragostea ce-ți poate fi oferită însă trebuie doar să-i întinzi o mână fiindcă-i evident că puterile au părăsit-o, de ce trebuie să existe gânduri de genul: \"de ce
...cât de brutală poate fi viața cu unii oameni, le daruiește bogății materiale ce le satisfac nevoile superficiale, în schimb îi privează de capacitatea de a realiza care sunt lucrurile importante,
O vorbă ea mi-a spus, în vremuri, nu demult
O vorbă ce mereu mă-ndeamnă s-o ascult,
Mă \'nalță-ntr-o secundă și sufletu-mi ia foc,
O vorbă ce-mi adoarme neuronii pe loc.
Ochii încă-mi visează,
Când luna lin răsare,
Și-apune soarele grăbit,
Ea-n chip de înger îmi apare,
Din mii de stele făurit.
Îngerul meu se dovedește
De fapt o zeiț-a fi,
Cu trup ce te înnebunește
Oricât de cast
Întotdeauna o melodie tristă, melancolică va fi mai bună decât una veselă; Întotdeauna o dramă va fi mai apreciată de critici decât o comedie; Întotdeauna suferința pentru cel drag va fi mai profundă
O mână nevăzută mă împinge către mal; mă scutură de guler de văd o groapă și îndemnat de gânduri paranoide nefondate sunt gata să mă cobor în adâncurile-i; mă ridică din groapă dacă am nimerit
Te-aș dezmierda neîncetat,
Te-aș adora cum n-ai visat,
Te-aș înveli de ți-ar fi rece,
Că te doresc de nu-mi mai trece.
Te-aș ajuta să faci o ciorbă,
Te-aș ține ore-ntregi de vorbă,
Te-aș
O răsuflare caldă îmi mângâie obrazul,
Mă bucur că ești tu, îți recunosc mirajul,
O mângâiere simt, mi-arată răsăritul,
Mă bucur că ești tu și-s eu și nimeni altul,
O vorbă bună-mi spui când
Nu se consumă, nu moare,
De-un fir mereu atârnă,
Nutrește către soare
Secundă cu secundă.
Și-n al 12-lea ceas
Trezit din neștiință,
Suflet \'cercat m-apas\',
Șoptindu-mi o dorință.
Una
Mă împotrivesc firii mele nesăbuite,
Și vreau să îmi stăvilesc nebunia-n minte,
Un drum senin și pașnic nutresc a învăța,
Un suflet făr prihana ador în lumea mea.
Întregu-mi univers
Cu tine pot la nesfarșit să stau,
Chiar ploaia să ascult cum cade vreau,
Cu tine soarele în ramă pot să-l pun,
Prin tine pot sa încerc să fiu mai bun.
Cu tine simt ca viața mi-e mai plină,
Cu
O indecizie cruntă te mănânca,
Aș vrea s-o poți zdrobi da-i ca o stâncă,
Îmi ințelegi dorința, simți ca te-aș venera
Însa un vis urât încă nu poți uita.
Aș vrea să pot să fiu mai
Usor mă-ntind peste-al tău trup,
Îți simt mireasma-mbătatoare,
Flămand cum sunt, în chip de lup,
Vreau să mă-nfrupt, mi-e pofta tare.
Blana cu dinții ți-o jupoi,
Tu nu mai ai nici o
DC