În dragoste nu există destul

...atunci când ești sigur de dragostea ce-ți poate fi oferită însă trebuie doar să-i întinzi o mână fiindcă-i evident că puterile au părăsit-o, de ce trebuie să existe gânduri de genul: \"de ce trebuie să întind tot eu mâna?\", \"de ce nu mi se așează ea singură-n palmă?\"... ...de ce urci muntele și înainte de a ajunge în vârf, acolo unde aerul e purificator, te blochezi în fața unui bolovan ce-ți închide poteca?...și-n loc să-l ocolești ori să-l înlături, te întorci din drum uitând zgârieturile, tăieturile, loviturile pe care le-ai suferit răzbind până aici prin desișurile pădurii... ...renunțarea și complacerea cu situația mocirloasă a nefericitului din varii motive mai mult sau mai puțin întemeiate trebuie să dispară dintre opțiuni... ...nu trebuie să mai existe cuvântul \"destul\" în dragoste, nici când lupți pentru ea, nici când o oferi, nici când o primești, nici când ierți în numele ei...