Poezie
Îngerul Meu
1 min lectură·
Mediu
Când luna lin răsare,
Și-apune soarele grăbit,
Ea-n chip de înger îmi apare,
Din mii de stele făurit.
Îngerul meu se dovedește
De fapt o zeiț-a fi,
Cu trup ce te înnebunește
Oricât de cast ai fi.
Eu stau uimit și o privesc
Cum tremură sfioasă,
Și din senin eu o doresc
Și-i spun c-o vreau crăiasă.
Ea pare-a fi acea aleasă
Să mă scoată din al meu chin,
Că viața-mi foarte păcătoasă
E plină, plină de pelin.
Pe zi ce trece tot mai mult
Ea dragă-mi este mie,
Și am rabdare, și-o ascult,
Și sufletu-mi reînvie.
Iar ochii ei ca două mări,
În valuri clocotinde,
Mă atrag în departari
Spre țărmurile sfinte.
Sosită brusc în lumea mea,
Vrăjindu-mă zâmbetul ei,
M-ademenește și-uite-așa
Pășesc grabit spre lumea ei.
În brațe ușor ea ma ia
Când sincer îi vorbesc, șoptesc
Că eu doar și numai pe ea
Cu tot lăuntrul o doresc.
012.830
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitras Cosmin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 151
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitras Cosmin. “Îngerul Meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitras-cosmin/poezie/13979378/ingerul-meuComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
-e un început constructiv de a scrie, dar oarecum pueril
-sfatul meu (de amator în egală măsură cu d-vstră) este să încercați a vă dezvolta orizontul de lectură lirică , lucru esențial în descoperirea temelor importante din poezie și a stilurilor prin care trebuie să trecem pentru a ne găsi originalitatea.
-cu bine și spor la scris și citit, tudor