Sunt prins intre viață și beton armat
Fără scop,fără chef și fără viață,
Într-o lume-n care totul e uitat
În care totul e pierdut in ceață.
Merg singur pe străziile uitării.
Aștept ca inima
Am sa-ți desenez o poezie
Într-o pictură
Foarte colorată,foarte vie,
Foarte dură!
Iar tu îmi vei canta o poveste
Foarte blând.
Îmi cânți și spui ca nu se termină
Foarte curând!
Iar
Timpul trece,incet dar sigur,
În urma lui enigme lasă,
Iar de cea mai mare dintre ele
Nici mie,nici ție nu ne pasă.
Este doar o coincidenta?
Aceasta enigmă de mătase
Sau totul este cu un
DF