Cotidian
Sunt prins intre viață și beton armat Fără scop,fără chef și fără viață, Într-o lume-n care totul e uitat În care totul e pierdut in ceață. Merg singur pe străziile uitării. Aștept ca inima
Arta
Am sa-ți desenez o poezie Într-o pictură Foarte colorată,foarte vie, Foarte dură! Iar tu îmi vei canta o poveste Foarte blând. Îmi cânți și spui ca nu se termină Foarte curând! Iar
Enigma
Timpul trece,incet dar sigur, În urma lui enigme lasă, Iar de cea mai mare dintre ele Nici mie,nici ție nu ne pasă. Este doar o coincidenta? Aceasta enigmă de mătase Sau totul este cu un
Reflexie
În privirea ei,privire de artist Sunt doar un minuscul punct inert Iar precum ploaia in deșert Eu nu sunt, eu nu exist...
Somn
Neaua, Ca o eșarfă de mătase Se prelinge printre case Și pe cer nu mi se vede Steaua Norii Văzduh cutreierau in noapte În odăi nu se-aud nici șoapte
Somn
Neaua, Ca o esarfa de matase Se prelinge printre case Si pe cer nu mi se vede Steaua Norii Vazduh cutreierau in noapte In odai nu se-aud nici soapte
Toamna
Tot ii gri,uscat...tot ii mort afara Surd,greoi,aud un sunet de vioara Tot ii gol,singuratatea ma omoara Si tot ce pot sa fac,e s-astept.
Existenta
Efemer imi suna timpul In eterna asteptare, Care ii al vietii scop Daca orice lucru moare?!
Stelele si luna
Odată, mai demult In vremi îndepartate Când luna printre stele Îmi lumina in noapte Mi-ai aparut
Aripi moarte
Cand soarele si luna se vor intalni, Pamantul se va ineca in intuneric, In acea zi sumbra imi voi aminti.. Sa Zbor.
