dudu

cu o bogata mantie de sentimente asezi calm suferinta pe niste pergamente te simti sarac in iubire si in lume si fulgi de amagire se aseaza peste tine. confuzia iti inchide imaginatia pe

era alba picaturi din eva ii simteam pe mana ce se scalda in inima mea. era divina pe buzele ei murea pacatul de a nu iubi pamantenul dar acest gand i macina lacrima ce-i indoia

Ingeri sculptati in sange Imi strabat trecutul care plange Dupa plapandul fior de iubire Ce se zbate in inima mea,in nestire. Plang misterele induiosate Cand vad tarusul dragostei,ce in

Ma iubesti In fiecare zi imi marturisesti Si vrei sa ma uimesti,caci In fiecare zi multe granite depasesti Prin faptul ca Ma iubesti. Te iubesc Sa stii ca rar iti

Prin iubirea ciufulita de timp Ma ratacesc si zambesc Cautand locurile noastre in fiecare anotimp Ma asez,surad,si ma gandesc Ca sunt cu tine. Ma regasesc in alergarile Ce ne zdrobeau

Plang in noapte sfintii ingropati in ganduri rele Si vad in cioburi oarbe framantarile grele Ce se tarasc jalnic in trupurile noastre de lut, Te aud cum zbieri,amortit tacut. Se ofilesc in

Ma scufund in gaura ochilor Ce-mi absoarbe maduva sentimentelor Renegat de ura simturilor ascutite Plutesc prin gandul acru,ce ma inghite. Apas condeiul mintii in venele taioase Invelind

Iti rasfrangi gelozia ta Pe dumnezeu Degeaba tu te afli in apogeu Cand nimeni nu iti simte lipsa. Te simti vrajit,drogat E eclipsa Multimea mortilor te face vinovat Esti sfant ,in

Blanda si salbatica… Te ademeneste cu parfumul divin Cedezi,vrajit,te trezesti intepat de-un spin Degetul iti plange cu picaturi de sange, Caci ea e fermecatoare si plina de

Am pus păcate pe rana adâncă a bisericii Și am asasinat din inimă toți popii Iar lumina murdară din cer se abate Pe aceste jalnice biserici mutilate. Plâng sfinții înghesuiți în icoană Cu

Amarul suflet sângerează iubire Mistuind întregul corp cu durere Iar sunetul unei viori divine, Inima, duios o chinuie. Scăldată in lacrimi putrezite Inima fără să ezite Se omoară,plutind

Într-un jăratec de durere Ard amorțite gândurile mele O șoaptă de plumb a trecut Pe lângă urechea-mi amorțită de vânt. O prind și o îmbrac într-o foaie de țigară O fumez,sunt curios ce o să-mi

Omul este un regret amar Născut din lacrima lui Dumnezeu Își cântărește anii pe-un cântar Și își cântă amarul mai mereu. Este creat după chipul și asemănarea suferinței LUI Iar viața lui

Lacrimile ce le-am gasit Au fost ale unui inger rătăcit Prin al meu trup ciopârțit De durerile iadului amorțit, Adormit la primul asfințit. Cerul plânge in amurgul serii Cu lacrimi aride

Noaptea ma acopera cu misterul ei Peste mine s-au depus firmiturile durerii LUI Si usor ciopartesc in mine inima Ca sa-I realimentez LUI durerea. I-am infipt unghia in carnea-I lucioasa si

Tremur tot si-ncep sa simt Nemurirea incet venind Ganduri negre ma apasa In fata mea vad doar o coasa. E sinistru si bizar Cand incerci de zori sa scapi, In zadar…. Cruci maiastre si