Poezie
Soapta de plumb
durere
1 min lectură·
Mediu
Într-un jăratec de durere
Ard amorțite gândurile mele
O șoaptă de plumb a trecut
Pe lângă urechea-mi amorțită de vânt.
O prind și o îmbrac într-o foaie de țigară
O fumez,sunt curios ce o să-mi ceară
Încep să vorbesc cu ea,o întreb:
De unde vii Măria Ta?
Îmi vorbește prin tăcere
Spulberându-mi timpul si orice durere
E defapt o jumătate de sentiment îmbrăcat în tristețe
Din al iubitei mele minte scăpase.
Încremenit,stăteam si fumam
Într-o fericire macabră amândoi plângeam
Cu scrumul anilor șoaptei
Arsă și chinuită
De a mea minte neisprăvită.
Þigara din păcate s-a stins
Șoapta nimic n-a mai zis...
Jăratecul ardea din ce în ce mai tare
Iar gândurile mele nu găseau o cale de scăpare.
001.314
0