Poezie
omul garbovit de cunoastere
1 min lectură·
Mediu
ai prins rădăcini,acolo sus
ne-am zidit până și trupul, aici jos
lumina e șubredă,scârțâie în noi
totul dispare ,le vrei înapoi?
am reusit să evoluăm ,se pare
de la unelte din piatră,în piatră
pas cu pas,am creat haos
sunt pașii mei,ai tăi,ai lumii
de la roată la tras pe roată
a fost un pas,sau mai mulți?
înghesuit între betoane ,urlă misterul
dar bezna e totală,nu-l poți auzi
o cale de scăpare, aș dori
să dăm uitare ororii și să ne revenim
cum? doar un vis să ațipim
00986
0