Poezie
Visul unei nopti eterne
2 min lectură·
Mediu
Noaptea ma acopera cu misterul ei
Peste mine s-au depus firmiturile durerii LUI
Si usor ciopartesc in mine inima
Ca sa-I realimentez LUI durerea.
I-am infipt unghia in carnea-I lucioasa si rigida
Iar sangele-I negru se scurge-n noapte
Visul este sectionat,picaturi de sange-mi cad
Peste sufletu-mi sadic si cald.
Iisus se degradeaza lent,ploua cu ale lui oseminte
Si ma doare cand il vad ca minte
Iar raiul ticalos se extinde
In mintile prostilor ce IL inghite.
M-ai imbracat cu durerile fiului TAU
De ce esti atat de rau?
Mereu ai fost si vei ramane
O aparenta-n nestire,prostind atat amar de lume
Ce te venereaza si-ti atribuie “n” nume.
Ii simt viata din trupu-I mort
Simt durerea din fericirea LUI
Vad deznadejdea din sufletul tau
Ti se vede credinta,aflata in varful organului tau.
Transpirat,in pat ma simt ciudat
Cred ca m-am regasit
Ma simt rastignit de durerile lumii
Biciuit,crucificat,regretele curg din mine.
In negura visului,privesc
Lebedele ce jelesc,vazand
Om pe om omorand,
Iar coroana de spini suspina
Dupa trupul ce nu are nici o vina.
Vad oboseala din ochii TAI
Stiu TE-ai saturat
Atunci ce ai de asteptat?
Termina de maturat.
De ce ma privesc mortii?
De ce nu ma mai privesc vii?
De ce NE-am intalnit?
De ce naiba M-AI trezit?
001.244
0