toate moliile de cărți, toate ruperile de cer
își află casă în golul din mine
toate durerile își găsesc ecou între pereții peșterii mele din piept
sfârșiturile plâng în tălpile mele ca o
Să-mi plângi atingerile
arome de snacksuri putrede îmi cos pielea
să beau
la subsoluri și-n ceruri
o să mă vopsesc
am să-mi lipesc pe piept și tricouri steaguri
și imagini cu fluturi
La concert luminile plonjează
ne fixează ca pe-o radiografie
muzica îmi plesnește creierul ca papucul o baltă
și simt că mă rup, mă sfârtec din mine
și intru în toți ceilalți
strig cu gura lor,
Să vii să mă vindeci de noapte și paturi murdare
de ochi neînchiși, plapume roase, bilete, suspinuri
Să vii cu luna în spate.
Să-ți fie grea ca o cocoașă, să te târăști ca să-mi
faci
„Ești mică și proastă”, da, așa mi-a urlat x în creieri
„Scrie poezii.A rămas tot într-a treia” mi-a strigat y cu laringele lui scăldat în bere ieftină
și da, pe atunci nu știam să fiu senzuală
Nu mi-e rușine să ies noaptea în blitzuri de discotecă
și să-mi deschid pleoapele ca două evantaie barceloniene
„genele mele au culoarea soarelui”
și da, umerii mei goi, bronzați, fură
ne sărutam pe banca înconjurată de bălți
mii de omatidii în care ne reflectam
pământul devenea un ochi flămând de insectă
hrănit cu dragoste, dragoste, dragoste
străzile miroseau a ploaie
un port înserat e cerul
țărâna stearpă de sub mănăstirea în care călugării au murit
suflete cicatrizate de rugi
roba aspră a rabinului ce-și purta svastica pe drumul crucii
așa e pata
Când am aflat că vei pleca atât de curând
Mi-am uitat cuvintele între cer și nori
Ca visele în care sunt copil și mă joc
Închise în pod sau în sertarul cu amintiri
Am jurat să nu mai beau, să
să-mi săruți dunga neagră dantelată a sutienului//să transpiri a noapte și-a
lumină roșie prin fiecare por//să spui că luna e-o pită cerească//„Doamne, dă-ne luna noastră cea de toate
DI