Dragoș Vișan

Poemele descriptive sunt bijuterii la Cristina-Monica Moldoveanu. Acesta este, prin discurs, și un dialog prietenesc ori chiar din dragoste de mare efect. Din admirație, din apropiere sufletească: "dragostea e ceva dureros și simplu/ care/ nu merită să fie imitație". Bine spus cu pălăria de soare ținută pe spate, spre final!

Nu pot copia vorbele mele din comentarii de la un text la altul. Dar chiar e valabil și aici ceea ce am scris la ultimele două texte aparținând prea talentatului coleg filosof satiric Ionuț Georgescu. Și viceversa. Ceea ce scriu aici e o continuare pentru ceea ce scriu despre Medeea Iancu, despre mine și alții la Ionuț Georgescu ce se crede un Genuț, un domn Geană Bogdan mai mic. Tare amuzante și mult mai facil scrise, subiectiv satirice au devenit stringurile și întrebările sale în ultimele două luni. Dacă uităm patimile ne vom reveni cu toții!

Typos "Să țină la mine" (nu la... "nimeni"),..."mult bârfit de către Victor Potra", în primul rând.

Nu bag mâna în foc că și ceilalți sau toți de pe FDL.ro aveau aceeași părere cu fondatorul site-lui. Leonard Ancuța poate că era indiferent față de activitatea poetică și volumele scoase de către Ionuț Caragea. Corbea, Gheorghe Dan Recheșan la fel. Cel mai bine e să nu ne luăm după zvonuri, denigrări. Să cunoaștem omul și opera publicată e cel mai profitabil. E și cancan mult ce auzim despre unul sau altul din lumea literară.

Uite, despre mine bat pariu că nu se va mai vorbi nimic. Nu e mai bine așa?

Claudiu, eu nu sunt cuiul lui Pepelea și nu mă fixez cu vreun scop vreodată. Încerc tăria peretelui. Nu pe-a tavanului. Versatil nu sunt. O fac dezinteresat și sincer. Nu mereu avem aceeași valoare. Acum n-o laud momentan pe Medeea și am zis în această seară de ce. Am spus și de ce rămâne o mare poetă, din perioada 2001-2011. A adevăratului douămiism poetic. Constant eu evaluez scrieri. Nu oameni.

Eram prieten cu tine în vară. Peste o noapte n-am mai fost. De ce? Pentru că am acceptat să aplic politica dreaptă a împăcării cu cel cu care mă certasem din erori și zvonuri acceptate. Am crezut că ești editor și nu-l dorești aici. A fost cea mai mare greșeală să mă cert mult la începutul verii cu Ionuț Caragea. Prea comenta mult, mi-am spus. Să mai tacă și el. Dar m-am întrebat: păi de ce, să comentez eu? Nu se satură lumea de vocea mea. Ia să-l reascult în ceea ce zice acum pe Jean Valjean Ionuț Caragea, mult bârfitul Victor Potra, Dan Mihuț, Leonard Ancuța, Daniel M. Marin, adică de mulți douămiiști, și de pe FDL.ro. Și am observat că făcea în mod just dar cam lungi comentarii. Adică la obiect. Că avea mult exercițiu al lecturii, și din autori străini pe care nu m-am învrednicit încă să-i citesc decât sporadic. Iar el poate îi citise în original.

Cu tine s-a împăcat. Dat cu mine nu te poți împăca? Eu cred că poți. Nu te obliga. Dar vreau mult să mă ierți. Sunt un neica nimeni fără oameni care să țină la nimeni. Țineam și fără luminozitate telefonul. O speranță măcar de reîmpăcare merit și eu. Vreau să mă liniștesc deplin.

Și tu, Ionuț Georgescu, să mă ierți.

OK. După cum zici tu sunt eu, Claudiu. Mulțumit? Fiecare om o mai ia pe căi greșite. Apoi își mai revine. Recunosc, sunt o fire prea pasională. Și poate nu meritam să fiu critic de serviciu pe-o vară întreagă, iar ca mare impostor totuși am fost. Și nu aș mai avea dreptul din această toamnă. Propun să fie un consiliu și să mi se scadă.

Oricum, eu vreau de mult timp să mă reîmprietenesc cu tine și din postura de simplu membru al site-ului. Pentru că îmi pari un om onest și mai bine pregătit decât mine, în lumea literară. Eu îmi cer iertare, Claudiu, pentru tot ce ți-am greșit. Dar nu uita, am fost îndemnat de bunul prieten SIV într-un comentariu să mă împac prin iulie cu Ionuț Caragea. Iar tu nu m-ai iertat pentru asta. Iartă-mă!

Mie mi se pare chiar o nouă Mița Baston, jucată de Manuela Hărăbor, la Sala Dalles colega poetă, critic literar nonconformist și eseistă de pe Agonia Medeea Iancu.

Dacă stau să judec mai mult, în prezent România chiar a ajuns de plâns, un stat marionetă. Și ca Revoluționară de la Ploiești, Medeea și-a introdus și ea "baioneta" în 2018 să vadă clar dacă mai reacționăm. A reacționat cineva? Da. Aferim!

E timpul pentru reabilitarea imaginii Medeei Iancu după ce a cam fost cenzurată literar, după cum bine spune mai sus Claudiu Toșa? Da. Este timpul reprețuirii demersului protestatar medeean. Și noi o putem face în 2023, la cinci ani de la experimentul mediatizat medeean.

Vă rog mult să nu ne mai chinuim cu acest subiect. Caz închis, dar și redeschis: să revină pe Agonia Medeea Iancu, cât mai curând, dacă vrea! Sophie Polanski să revină pe Agonia, ne dorim cu toții! Sigur ne va surprinde cu poeme noi. Sophie a ales, Sophie a învins. E femeie. E o bună poetă româncă. Imaginea sa trebuie și îndreptată.

Apropo, eseul acesta este chiar amuzant.
Și se dorește încheierea disputei. Să fie și o reparație a demnității de poetă douămiistă redutabilă a Medeei Iancu.

Felicitări lui Bogdan Geană, pentru inițiativa subînțeleasă (ca sugestie fină în textul său) ca Medeea Iancu să revină ca invitat de onoare pe acest site, cenaclu sau atelier literar, "Poezie.ro", care are și un specific românesc, în denumirea sa: "ro" de la "Poezie.ro".

Lăsați-o, vă rog eu, în coadă de pește! Și Ionuț Caragea a avut dreptate să se plângă la administrația a mai mare din țară, iar ăia nu i-au întors spatele. Ci au observat că avea dreptate.

Medeea Iancu a comis-o la Botoșani. După ea, și Ileana Negrea, total nepregătită pentru poezie, doar pe curentul neliterar al feminismului militant. S-a rediscutat și cazul Medeei Iancu atunci când s-a încheiat definitiv cu acordarea premiului pentru debut editorial, al USR, dar prin eforturile botoșănene.

Gabriela Feceoru este actuala mare poetă de tendință feministă prin orice volum al său de versuri. Pentru că acolo există viață, dramă, revenire către artă, chiar dacă identificăm și câte un slogan către cititoare (elemente cum s-ar zice de "literatură de nișă feministă). Mai sunt două cazuri "feministe" de apreciat mai recente, însă chiar ușor hilare. Le știu bine: Artema Burn(eci) și... Anca Bukowski (alias Alin Ghiorghieș), tare savuroase.

Medeea Iancu din ultimul deceniu a decăzut artistic foarte mult. A cam dispărut! I-am citit multe texte-slogan feministe, pe pagina sa de Facebook. Am comentat acum vreo doi ani niște texte de-ale sale. Pe Facebook. În contextul închiderii concursului "Mihai Eminescu", provocată și de ea, nu doar mai recent luareata Ileana Negrea, ultima "poetă" ce a pus cireașa pe tort evenimentului cultural. Medeea Iancu a fost o poetă redutabilă douămiistă. În ultimii ani s-a petrecut ceva cu ea. I s-a modificat extraliterar discursul poetic. Și nu este numai părerea mea. Adina Vecea, o poetă bună și o cunoscută traducătoare, ce trăiește de multișor în Grecia, mi-a atras atenția asupra derapajelor literare ale Medeei Iancu, mai evidente decât ale celor care i-au urmat cu înrăire feministă. Are ce are cu literatura română. Lovește cu ciocanul lui Thor, ca o uriașă, în valorile consacrate. Repetă obsesiv slogane feministe fără impact estetic, ci numai extraestetic, ideologic, să se dea mare.

Chiar nu poate schimba nimic în discursul său medeean? Poate. Să vină cu altceva nou. Să se cumințească. Și o vom readculta, o vom citi iarăși. La cenaclul bucureștean de la MLR "Euridice" era o încântare s-o urmărești pe Medeea Iancu. Să redevină ceea ce a fost la început!

Maică-mea era îndrăgostită decinematografie, nu de literatură. Nu prea era cultă. Am firea de incult de la ea, implicat în intervenții rapide și polemici (sunt un luptător cu ceea ce mi se pare bolnav în lume). Mama desena bine. A dat acest talent artistic copiilor; și mie, și surorii mele cu trei premii întâi în pictură până la 19-20 de ani, ucenică a pictorului suprarealist Stefan Braftanof, designer de mobilier, și fratelui meu pictor, restaurator de pictură bisericească.

Dar eu sunt mai de modă veche și îi citesc mai greu pe americani. O baie în Atlantic de mic m-a făcut îndrăgostit de ideea unui "om din Atlantis", de SF și literatură, cinematografie faină. Am gusturi mai plebee, aproape exclusiv europene. E.A. Poe și protestatarul prozator Ernesto Sabato sunt însă autorii americani preferați.

https://amintiridincomunism.wordpress.com/2017/07/14/tudor-arghezi-ar-fi-putut-deveni-un-mare-poet/

Sorin Toma (Moscovici). I-a închis gura curajosului Arghezi, precum și discipolului său în presă cel mai fidel, Ion Caraion, după marele scandal "criziștii" vs. "anticriziștii", din toamna anului 1946.

Sunt zile în care mor. Neînțeles parcă de nimeni. Nu pot să mă rup. Iau clipe din viață și le răsucesc.
Scriu prost ca să simt mult.

Mulțumesc foarte mult, Bogdan Geană! Pentru interpretarea ta. Poate că mi-am regăsit glasul pierdut din primăvară.

Și eul, cu-al său complex al lui Oedip.

Mulțumesc, nu-mi mai trece. Da, e freudian.

Porumbelului bolnav îi dăm apă, semințe și îi facem curățenie. Mai deschidem fereastra pentru a veni la el Grijulica.

Sunt chestii adevărate, din casă.

"Motivarea" vs. "nemotivarea" sau arbitrarul semn lingvistic. Eu unul aș deschide și discuția despre semen (nu "semn"), semeni lingvistici, cu toții având responsabilitatea întreținerii cât mai autentice a limbii, o monedă etnică de schimb comunicativ neepuizată. Limba literară sau standard este și cea din cărțile, revistele, documentele scrise ale ultimelor două secole trecute, aceeași limbă flexibilă, neînchistată, pe care deja unii mai inovatori o consideră închiriată pentru modificări după capetele lor.

Exact. Limba sau conversațiile cotidiene constituie gândirea tuturor vorbitorilor liberi, ce trebuie lăsați să vorbească precum simt, nu după cum le și impun unii.

Am corectat încă în această dimineață. Mai erau și alte scăpări. Mulțumesc. Nu mai vreau să învăț pe nimeni. Îmi șoptesc doar mie niște chestii.

Eu n-am operă.
De ce nu devin eu obiect de studiu, pentru mister Ionuț Georgescu? Pentru că doar sancționez neverosimilele sale elucubrații deloc geniale din acest nou toptan ori set. Și nu mă expun deloc prin publicarea de volume unor astfel de neelegante atacări. Paternitatea tuturor textelor mele nevaloroase este una neîndoielnică. Paternitatea unor texte postate este batjococorită. Parcă n-am mai avea voie să scriem nici pentru propriii noștri copii.

La modul neseriozității simulate provocările pot să curgă gârlă. La ce nou canon literar s-o referi aici Ionuț Georgescu? La cel falsificat de către Nicolae Manolescu, Eugen Negrici, Constantin Abăluță prin istoriile lor literare. Nu știe că Ionuț Caragea nu a primit bilet de intrare în istoria deformată literară actuală.

Așadar e un eseu scris fără nicio documentare, provocator. Nu se pune problema reinventării altui canon literar, față de cel fals, în vigoare, cât timp Nicolae Manolescu este șef de prăvălie literară ales până la moarte exact ca un dictator.

Iată cum se nasc "criticii dectractori", ce n-au ce să facă, decât scenarii imaginare, din invidii și antipatii fără motiv.