Dragoș Vișan
Verificat@dragos-visan
„Cuvântule de lumină, în cer îngeri Te știu pe dinafară, ca noi să Te repetăm pe dinăuntru-ntr-un poem!”
Vechea biografie, astăzi nevalabilă, dar de mărturisit: Sunt profesor la un liceu din Constanța, colaborez cu revistele Tomis, Ex Ponto, Euromuseum, Meandre, Paradigma, Arca, Observatorul munchenez etc. Debut literar cu poezie în rev. Euromuseum (nr. 7 - vara lui 2008). Am absolvit in 2000 facultatea de Litere din univ. Ovidius,…
Prozodia clasică e încălcată aici prin neatenția la ritm, rime, ar fi spus Radu Ștefănești, dacă ar mai fi trăit. Nu acest lucru are vreo mare importanță. Poemul poate fi dincolo de convențiile Poeziei de tip clasic. Prin încălcarea unor reguli prozodice. Rimă parțială, ritm întâmplător.
Pe textul:
„Codrul mamă" de Dragoș Vișan
Pe textul:
„Codrul mamă" de Dragoș Vișan
Pierdem firul discursului poetic în descifrarea unor amănunte precum motivele stagnării înaintării ideii poetice. Și care ar fi ideea poetică, tema literară?
Subtitlul mă invită să intru deplin în... ceață, după titlu! "Cel puțin locuit"...
Dacă voi vedea vreo steluță la acest text, îmi bag colțurile în cap deodată, ca un dop de bere nescos în această seară.
Pe textul:
„rendez-vous" de Mondea Adrian
Pe textul:
„Regula de aur" de Tania Kub
Pe textul:
„Das Wahre ist das Ganze" de Ionuț Georgescu
Pe textul:
„mărturisire la ceas de seară, cărți de tarot și țipete de copii" de ana sofian
Totuși care ar fi tema literară? Care este starea poetică a eului poetic? Abia în final aflăm! Mărturisiri care dor. Adevărat. Nu întâlnim cauzele suferinței.
Pe textul:
„mărturisire la ceas de seară, cărți de tarot și țipete de copii" de ana sofian
Ceea ce este mai important la poemele lumii mi se pare a fi chiar dublul lor rol, primul de a conduce spre identitatea și unicitatea vieții autorului, care se confesează ori prezintă ceva (obiectul artistic) în intensitatea trăirilor sale, iar cel de-al doilea să releve celorlalți că seamănă mult în gândire cu ei și vede în adâncime realitățile și lumea misterelor, ca pe-o punte a recunoașterii reciproce umane. Cunoașterea artistică prin noi texte valoroase este dublă: pentru identitatea eului autarhic și spre diversitatea cunoașterii întregii omeniri.
Pe textul:
„Și dacă poetul n-ar fi poet" de Dragoș Vișan
Pe textul:
„Și dacă poetul n-ar fi poet" de Dragoș Vișan
Nu are ce căuta. Dacă-i pustnic e în pustie. Nu în viața chinovitică, de obște. În... fine.
Pe textul:
„Ghicitoare 471" de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„Și dacă poetul n-ar fi poet" de Dragoș Vișan
Pe textul:
„Și dacă poetul n-ar fi poet" de Dragoș Vișan
Pe textul:
„Circuitul sexului în bloc" de Sorin Stoica
Pe textul:
„Nu mai știu, iubito, ce va fi-n '22" de Dragoș Vișan
Pe textul:
„Ghicitoare 470" de Miclăuș Silvestru
"Se pare că am greșit la extemporal meu de viață.")
Din filmul "Extemporal la dirigenție")
Pe textul:
„Sosia artei dă târcoale" de Dragoș Vișan
Dangăt nu-i muzică bisericească.
Dangăte se aud și în Extremul Orient. Și în Africa și în arhipeleagurile Oceaniei, Polineziei la temple și înmormântări. Nu e nevoie musai de Biserică să se audă dangăte, clopote.
Dangăt de clopot se aude și în mâna judecătorului, într-o tabără, pe un vapor etc.
Pe textul:
„Ghicitoare 470" de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„Ghicitoare 470" de Miclăuș Silvestru
