Dragoș Vișan

Am înlăturat partea finală a primei strofe, de la comparația cu mașina electrică.

Mulțumesc mult pentru comentarea poemului.

Râu în ploaie, wow! Ploaie care ară!
Bucuria veche, poate din copilărie, "nascătoare de îngeri", căci oamenii au ajuns cum au ajuns... Dublarea întunericului odată cu ingerarea zilei în noapte.

Un poem în care descrierea e asimilată de redimensionarea observației. Tropi foarte tari, fascinanți.

În ultima vreme doi dau o stea. :)

Îmi place această proză autobiografică. Tare momentul de la turnicheți, cu acea femeie iveală. Apoi cel cu Anda, cu trei sâni. Întâlnirea și conversația cu administratorul blocului, Noe. Confesiv, dar și fabulos douămiist. Mi-am adus aminte de Mădălin Roșioru, George Vadilievici etc.

Iată o metodă a reverberării înghețatei sau a ciocolatei calde.

Oare "sunt prototipul" e un vers în care se face referire la filmul "Androginul" (The Machine)?

Revizioniștii sunt niște reformiști retrograzi. Apusul vrea mai mult să sece de valori și puteri Răsăritul.

Ce dorește pelerinul rus: Binele lumii ortodoxe, nu război. Bârfă apuseană, să piei!
.

Ortodoxia nu are nicio treabă cu războiul ruso-ucrainean și cu aceste extremiste vorbe rusești, ale lui Soloviov, Nikita Mihalkov, Alexandr Dughin, Kiril Frolov, Vladimir Putin, Evgheni Prigojin etc. Ortodoxia poporului rus este trăire, rugăciune pentru izbăvire din tentații, nevoi, pace între popoare. Nu sabia prostiei, ci sabia credinței și a speranței împăcării, respectând valorile Tradiției grecești, românești, neoslave, georgiene, armenești, copte (egiptene), etiopiene le vrea pelerinul rus, Ortodoxia în general.
Păcat, mare păcat că dinspre protestantism răzbate critica negativă asupra a tot ceea ce este și va fi ortodox. Pe principiul că... rușii au greșit, bizantinii au greșit și ei, poate mai mult, înainte. Lumea catolică se unește cu lumea protestantă și neoprotestantă și zic despre gândirea intelectualilor ortodocși că ar fi greșită de la 1054 și din secolul al XVI-lea al Reformei luterane-calviniste. Grigore Palama la gunoi, Sf. Ioan Damaschin, Sfinții Trei Ierarhi revalorizați strâmb după dogmatica apuseană.
Intoleranță, numele tău este batjocorirea Ortodoxiei în anii 2022-2023.
Asta ca să afle proștii ce atacă Ortodoxia și gândirea răsăriteană, din principii bidenisto-macroniste și ale propagandei de maidan apusene. Excesele sunt mai mult pe internet. Dar se pot înmulți și deveni în următorii ani și... oficiale.

Și pe mine mă ghidează. L-am regăsit. E de un an. Mă gândisem și la Putin când l-am scria. Acum gândesc că li se potrivește multor lideri occidentali, din lume. Nu se aplică preceptele adevăratei conduite Civice. Aici este un îndreptar pentru cetățeanul ce se mai numește pe sine cultivat.

Mulțumesc mult!

Și mama ta era contemplativă, bună observatoare și avea chemarea de-a cunoaște ceea ce e mai tainic. Din câte văd în poză. Și a mea la fel!

E frumos poemul. Ca un fulg era viața până ce s-a trezit conștiința, durerea. Șoimul din om nu moare niciodată!

Mulțumesc și eu.
Totuși textul zace în atelier. Pus bine de cineva. Poate de un editor "mărinimos".

Ar merita repostat?

Acele cătinei! Am reținut.

Felicitări și weekend plăcut. Ghicitoare și în memoria bunicului. Deosebit mai a fost neamul nostru românesc. Nu mai este ca înainte.

500 de indivizi cunoaștem binișor, în medie. Mai mulți ne-ar cam devasta!

E bun sfatul cu odihnirea în "pădurea virgină", ce poate oferi surprize: cât putem face bine zilnic, cât putem să învățăm, educa, ajuta.

Mulțumesc mult. Am citit cu mare atenție. 500 mi-ar întra și în toate tricourile, cămășile, prosoapele, cearșafurile păturile, stand ca sardelele! :)

Sunt nelalocul meu în unele zile, începuturile-mi vorbesc nevrute și vrute dureri uitate, remarc fluctuații ale omeniei, fără să dau dreptul străinilor să sară din pământul abia atins de bocanci, într-o joacă eu sar de la ușă-n trotuar, iertarea neiertării mele grabnic mă ia în primire, de parcă nici n-am început sondarea celor trei compartimente, eul conștient, subconștientul și inconștientului, nici să accept schimbările, înclin să mă deosebesc
de cel ce am fost.

Mulțumesc mult!

Un om ținea de mână pe eul poetic. Repetarea este ceva dramatizat puțin în exces. Ei, dacă era repetitiv, însă se înainta și cu câte un gest al acelui misterios om sau înger!...

Pastel și rugăciune.
Foarte frumos dialogul cu divinitatea.

Da, exact așa. Asia — un cuibușor de nebunii, însă Europa a întrecut-o pe mă-sa. Bărbații și-au uitat apoi prin îmbarcare femeile și au învățat peste tot Pământul alte dansuri, ca mari civilizați. Derbedeii...
Mulțumesc, rămân în bătătură casei mele! :)

Dar dacă e rost să ne scoatem câte un permis de vânătoare, schimbăm foaia! :)

Visele cu Măljna, prima iubită, au fost luate de mama sa, Geta Bombardata când a plecat de la magazin. Duse au fost. Un poem în care apare, remember, și mama, ocrotitoare, maleabila dar și fermă în decizii.

Au început păsările să împletească un strigat de prunc. Căt de mult deșteaptă Natură și lumea satului toaca!

Pentru (ne)liniștea căutării, într-un grup, între Gară. Lumea e o Gară puțin mai mare. Nu vedem încă trenul, nu stăm neapărat într-o sală de așteptare, dar lângă noi stau bagaje. Și pașii sunt porniți să urce, când o veni vremea,-n vagoane!

Alt fel de trăire poetică, prin problematizare cotidiană, printr-o rememorare a "totului", rămas înscris în interior.

O adresare către cineva drag:
"Am crezut, Strega, că amintirile pot fi chibrite,/
că le pot alege cu mintea [...]".