Dragoș Vișan

Este un poem meditativ, de iubire (și-a mării). Seamănă c-un cântec al marinarului, al animalului îndrăgostit, rupt de trupul social ce l-a lansat pe valuri departe. Are nostalgia iubitei sale... ca a unei... moarte pentru mult timp. Despărțirea îl costă pe bărbat mult.

Moskvici (Moscovitul), relansat din 2022.
Tot pătrațos, ca Lada, arată.

Bună dimineața. Peste tot în lume se cam înserează a noapte a minții. Aproape că dispar tiparele, matricele stilistice ale națiunilor, identitatea noastră fiind și ea grăbită să accepte încolonări pentru niște cauze străine chiar normalității vieții.

Mulțumesc!

Vagoanele azil fără nicio destinație, decât neagră amnezie, sau cei de la persoane micilor halte, care îi vedeau în agonie pe sinucigași îmi par cele mai interesante diorame alegorice neobaroce. E și un absurd carnavalesc foarte întristător ca la Matei Vișniec, poetul și dramaturgul. Ceva dramatizare, ceva elegie absurdă ceferistă, de parcă ar exista Charoni pe șine, nu pe apele întunecate, multă demitizare și sarcasm de tip umor negru englezesc.

Cabinele de garderobă ale sportivilor sunt niște punți vocale, chiar dacă au pereți. Dacă noi n-am vorbi, cine să mai analizeze jocul prestat? Așa că uneori se produc intervenții vecine pe fir. Un jucător are doi alături, în cabinele vecine.

Comentariul de mai sus este pentru alt text. Ca o replică din alt film, din sala vecină de cinematograf. S-au unit sălile, au fuzionat spectatorii de la 4DX cu alții de D.

:)

La "Micuța" lu' Hâșdău făceam referire, mulțumesc. Cititule! Nu te chemă și Mircea, nu?

Și la "Fucsiada", roman în patru părți, capodopera lui Urmuz mă refeream. Scuze. Mystake "Ficsiada".

Titlul este foarte pretențios. De receptat exact mesajul. Unul de educare a moștenitorilor pe plan literar, a micilor prinți de... maidan.

Ea nu-i prințesă, nu-i regină, ba chiar are ceva din toate femeile lumii. Ba mai mult! Ca in Urmuz i se neagă ei dreptul la a fi și în "Ficsiada" o Venere.

Răvășite și devălmășite, celelalte folosiri ale patrimoniului casnic sunt ca intr-un drept cutumiar ancestral trac sau românesc

Aparent e vorba despre o idoloaică din nevela romantică psihologică "Micuța" de Eliad.

Evadarea celor doi, ipotetică și ea, le consuma, tot ipotetic, o mie o sută treizeci și trei de calorii pe zi.

Părem deseori în alte feluri decât ne dorim să apărem în ochii celor mai apropiați, ai partenerelor de viață. Am folosit aici verbul "a părea" pentru introspecție, pentru scrutarea sinelui știut de fiecare în mod aproximativ dar destul de bine. Am folosit și verbul "a apărea" pentru o definire deloc abstractă a persoanei noastre în ochii celui ce ne cunoaște cel mai bine. Poemul este și-o raportare francă la sineitatea altuia (aici o femeie din viață). Tatonare. Mărturisiri nedorite (precum cea cu rezultatul neîmbucurător la analizele de sânge, urină). Iubirea poate dura în orice circumstanțe, însă revolta merită exprimată.

Pe lângă imaginile fascinante, de tip descriptiv și introspectiv, în mod pragmatic se discută, se trimite în țările calde (printr-o haioasă hiperbolă), iar la urmă se trimite înspre un umbrar imaginar, fiind dată și canicula infernală. Partenera va dispărea din amintiri și din prezent, se va adauga ideii de umbră pentru eul poetic ce-ar putea să treacă printr-o experiență complexă, a agravării sănătății.

Îndepărtarea de mulți, acceptarea singurătății depline poate fi și simplă aspirație. Nu doar un fapt. Eu însă cred în marea sinceritate. Îi dau dreptate eului mărturisitor aproape pe de-a-ntregul.

Versul 4, c-un typo: "aveam doar de făcu" (făcut).

Constanța chemării amintirilor, de la recepție în care stă mereu în picioare, la post mama iubită. Să fi fost mama oricui tot timpul și casnică, ea a lucrat și la dispecerat, și la căile ori liniile vieții. Când este aniversarea unei poete, atunci gândul zboară în primul rând la Mama fără pereche, la muzica sfântă a vorbelor sale, la dansul învățat de la ea, la hărnicia pe xare a transmis-o, la orice har.

Mulțumesc, Leonard, pentru aceste cuvinte spuse atât de direct, de sincer.

O fi ceva pe scară redusă. Atunci, până la începutul anilor '90 trocaricele și caruțurile pe rulmenți au fost o realitate și chiar un sport mai neortodox. În toate țările din fostul bloc comunist. Putea fi receptat ca o pasiune de pregătire timpurie a șoferilor, a copiilor să devină adolescenți și apoi tineri viteziști, îndrăgostiți de orice progres tehnologic.

O să verific. Mulțumesc pentru informație.

Mulțumesc. Se mai spunea la joc "pe rulmenți". Se dădeau băieții pe rulmenți la vale, pe străzi și străduțe de cartier. Au apus vremurile cu mașini puține mai ales în târguri și municipii reședințe de județ.

Există o mică eroare în textul ghicitorii: "Sunte". De fapt e "Sunt".

Este alcătuită foarte poetic, să mai visăm încă la datul pe rulmenți.

Ce frumos sună și "viața începe sub nori", dacă este să mă iau după comentariul abis primit.
Mulțumesc din inimă și pentru stea,

Rulmenții cu cele două inele, cel interior s-o cel exterior, calea de rulare și... bilele.

În constantă egală măsură, ca într-un film western, dau și în ruși, și în americani, în toate producțiile mele lirice. Și numai când mă oftică atitudinea unora prea mult îi înfierez separat. Aceasta e viața, îi înjur căci ne mănâncă zilele. Nu uita, Ilie Viorel, să dai în versuri și tu un șut unui cowboy, un pumn unui rus. Căci altfel ne consumăm degeaba, în noi. Ne ușurăm sufletul așa. Ca haiducii!
Tema socială nu e caducă nici pe stradă, nici în literatură, dacă protestul păstrează acel deziderat estetic, uneori unit cu impactul etic la receptare. Poemul poate fi receptat și ca îndrumar moral, din entuziasmul cititorului ce descoperă afinități mai extinse cu eul liric.

Hotărâtă opinie critică!

Mulțumesc frumos!

Din păcate, prima variantă va fi de neschimbat după ce am mai adus niște modificări. Îmi place așa. Deși sfaturile sunt de luat în seamă, dar rezultatul n-ar mai fi textul originar. Câteodată vrem doar discursul venit din întunericul crăparii de zi, pe lângă perspectiva limitată, a lumii de la țară, tradiționale. Nu mă complic, deși ar fi fost bine și cum zici!

Cu recunoștință! Femeia devine una cu toate celelalte. Toate femeile cunoscute trebuie respectate ca una. Bine zis!

Corectez acest typo "Întuncarea". Se ia acum Cezar Petrescu de mine, că i-aș modifica titlul capodoperei din toate romanele sale! :)

Cât despre sistematizare, nu mai pot. Las această primă variantă scrisă în faptul zilei. Mai am una, a doua variantă puțin mai lungă pe Facebook, tot din începutul dimineții.
Mulțumesc mult!