Dragoș Vișan

S-ar putea ca "Entul dintâi" să nu fie tărâmul tanatic Hades-Infern, înțeles prea punitiv de europeni. Umbră fără formă în conștiință ar fi ceea ce e așteptat de mulți orientali: Nirvana. Se zboară în Shambala (De-jung).

Da. Se ridică o cruce. Apoi se și invită diplomatic: hei, nu fugi, cămașa ți-e dată la zaruri de mercenari, pentru a continua războaiele romane cu robii lor, dar această cruce e pentru tine, ai stil, ai cămașă trandy, hai dă-o jos că ești mai atrăgător la bustul gol, îți facem acum de odihnă cu trei piroane.

Glumesc. Tragic, foarte tragic. S-ar părea că nu e altceva de acest sit arheologic pe via Appia.

În pacea mea persană s-ajung. Doamne, cum toarnă unii foc, cum varsă peste neamuri dezbinări. Oamenii au încins lumea. Nu ne va mai răbda pământul.
Nu știam unde să mai plec. Și am ajuns în preajma lui Omar Khayyam adormit bine-mersi. Sper să stau lângă el, în epoca aceea de Halima. Să învăț calișmera dezinteresului de tot ce vine în prezent ca o mutilare și dinspre unii artiști, fără chemare adevărată și fără har. Unii ca aceștia nu există în absolut și n-au existat decât ca modele amăgitoare. Dacă unor artiști falși le vine lehamitea noncreativă ca greață sartriană prea mult, ei devin în prezent nefaști, dând afară ceva ca-n "Infernul" lui Dante, din chinuirea interioară ce o prefigurează pe cea veșnică. Nu se pot opri. Nu se pot liniști. La Omar Khayyam este un refugiu constant!

În primele patru versuri sunt patru adverbe. În următoarele cinci mai sunt cinci adjective. Până la "treji", "dezordonați", "bieți", "mutilate" sunt o duzină de adjective și adverbe. 13-14.

Apoi încă trei în final, în ultimele trei versuri. Determinanți prea mulți.

Mi-au plăcut mult hotărârea discursiv, subtextul protestatar al poemului, ancorarea în concret, real. Și filosofarea, că devenim piese ale unui mecanism social, ne reificăm fără a dori asta.

Nu pot vizualiza. Nici înțelege. E despre moarte?

Depersonalizare în discurs de la atâtea investigații. Interesant discurs, cu lexic medical transcris... colocvial. Este bine scris poemul. A fost până de curent?

Jalba se dă c-un scop. Ce-i cu jalba? Mai bine ar suna altceva.

Cam fastidios. Sună captivant și nu prea. Apropo, discursul mi se pare în tendințele poeților ce rup gura târgului (nu mi s-a făcut dor de câte un poem al lor) după mesajul sau starea indusă și cititorilor. Ionuț Georgescu, fii mai apropiat de viață, dă din suflet.

Un poem a irealei lăsări în voia aerisirii de peste noapte. S-ar putea să se fi deschis geamul de la vânt, în timp ce somnul calm ori puțin agitat continua. A simți ploaie în sânge, "răcoarea mea" e similar presimțirii marii inspirații.

Greu să întâlnesc atâta originalitate:

"am lăsat deschis geamul cu puterea minții";

"o amnezie mi-a dat târcoale secundă de secundă
sau făcea de plancton sau își mușca propria coadă";

"am urcat cu liftul vs.
am urcat cu liftul
timp de o mie de ani".

Da, am corectat. "Pe frânghie", după cum mi-ati arătat. "Lipite" a devenit "lipise" și pe Facebook. Am refăcut și "Vinaș" după cum era prima dată. Mă bucur că vă place. Aduce și a vin bun, degustat de Omar, mai pe seară!

Aduce puțin c-un esperanto. Mi-am adus aminte și de "Colectiv-Guantanamos-Pionier" în a doua strofă, dar și în prima. A skeleton, et dos esqueletos"... însă ploaia de vise este "Un squelette" din continumul de coșmaruri.

Rog editorii să oprească comentariile la acest text.

Dacă nu, să-l recomande. Nu? Asta ar mai lipsi. Noapte bună! Cred că autorului i s-au întors o grămadă de pulsiuni, amintiri terifiante despre demonii cu care conversează seară de seară în odaia sa. Brusc le dă și nume acum. A botezat pe câțiva, o mică legiune cu numele meu și cu prenumele meu. O latură dreaptă ar fi tot neamul Vișan (așa mă cheamă la apel, "Vișan,", ca și pe neamul "Caragea,"), o altă latură extremă după el ar fi "Dragoș".

Striviți-i comentariile sau dați la recomandate acest text. Un steluțar mai trebuie să dea un astru. O... Ofelie de pe apele sinuciderii, pe care o recomanda tinerilor Emil Cioran în Franța.

Am mulți demoni în mine, de dinainte de majorat. Sunt nespovedit și neîmpartășit. Sunt om neimportant, cel mai mare păcătos. Un lucru știu totuși mereu: să nu duc oamenii în ispită, în erori regretabile și să semnalez mereu când alții o fac, chiar premeditat!

"Învățături pseudonaționaliste", Emilian Valeriu Pal, la mine ai văzut așa ceva? Eu sunt atent la orice deraiere de tipul. Cine face pe altul așa el este de-o lipsă clară de probitate morală și cu înclinații legionare. NU EU L-AM POMENIT pe Hitler, Ion Antonescu, Mussolini, Putin în vreun exercițiu de admirație, ci chiar dumneavoastră, stimate poet, căruia acum vreo două săptămâni v-am oferit și steluță la un poem bine scris. Eu am arătat mereu satanismul dictatorilor, întoarcerea lumii europene la fascinație pentru încălcarea democrațiilor și constituțiilor. Eu militez ca om, ca nepoet, ca simplu creștin zalmoxian pentru măreția poporului român, pentru eliberarea sa, căci ajungem într-o mare și irespirabilă fundătură, crevasă istorică. N-am simpatii fasciscoide și îi urăsc din copilărie pe intelectualii încă legionari, infiltrați mai recent și prin AUR.

Nu vreau să se facă politică pe Agonia. Extraliterarul să stea în mintea unora fără să fie exprimat în texte ca acesta, panala urmă de doi bani găuriți de obuze nemțești.

Om fără niciun caracter, om grotesc, om ce-l scoate de la naftalină pe Hitler și apoi strigă în gura mare pe site că el e corect politic și alții ar vedea realitatea actuală strâmbat!...

Typo "lupta cu demonii... sondată psihanalitic", nu "soldată", cum a ieșit pe mobil prin funcția autocorectoare.

Apropo, de ce nu "lupta cu Îngerul", din prisma Vechiului Testament? De ce zicem de demoni și nu-l desființăm total pe Adolf Hitler, ci îi lăudăm grozava sa "mare" acțiune în Europa, Africa, Asia, iar cu submarinele germane până în SUA și Canada? Cum să se raporteze un poet conștient că este un nume în lirica noastră contemporană, fie și la modul chinuirii sale intelectuale la realizările, din 1933 până în aprilie 1945 ale odiosului, terifiantului, posedatului om Hitler? Ar trebui să-l denigrăm pe Ady H., să se teamă demonii adânculului din prezent să nu fie luat "Mein Kampf"-ul în mâinile fiilor noștri și fiicelor noastre, nici de nepoții pe care ei și ele îi vor naște! Românii îi urăsc pe nemții fanatizați de Hitler și ai săi căci ne-au supus prin Ion Antonescu și ne-au obligat să trecem Nistrul, să ucidem și noi o groază de ruși, ucraineni, bieloruși și aproape jumătate de evrei în Regiunea românească Transnistria, până la Bug, unde am deportat și sute de mii de rromi, prin voia fascistului Ion Antonescu.

Cer chiar ștergerea textului dacă Emilian Valeriu Pal nu are considerație față de toți cetățenii europeni ce-i citesc toate rândurile acestui text, inclusiv cele despre Adolf Hitler.

Mulțumesc, Ionuț Caragea. Ești un om extraordinar. Dacă nu erai, năvăleau oamenii "pali" asupra mea, să dovedească foarte clar că văd insinuări rasiste acolo unde n-ar fi.

"L-a făcut tablou tabú pe Hitler
și l-a agățat pe panoul Agoniei
ca reper viitor".

Am fost coleg c-un pictor Pal la un liceu de artă din Tulcea doi ani. Nu credeam să ajung vremea aceasta frumoasă și să dau de un poet ce-și face un autoportret frumos, din tușe cam întunecate dar foarte modern în discurs, plângându-se de lupta cu demonii, abisală, soldată și psihanalitic ca într-o introspecție, apoi să dea cu mucii în propria fasole de invidiat pe plan estetic și să compare și pentru cititori deraierea sa cu deraierea mintală a lui Hitler când și-a început ascensiunea. Fie nu are proprietatea termenilor, deși cuvintele inspirate le posedă, fie are nostalgii legionare și hitleriste pe care ar încerca abia acum să le facă publice.

Mulțumesc cerului că există oameni curajoși pe Agonia, Ionuț Caragea și Elena Papadopol în special!

Emilian Valeriu Pal a spus astăzi că aș folosi formulări categorice, precum "cretinii de Putin și Biden". N-aș fi adus vorba despre ei deloc, dacă el a adus în textul său tablou cu Adolf. Și la agățat pe Agonia drept reper viitor.

Un nume odios nu trebuia pomenit în acele trei versuri nefericite ale lui Emilhan Valeriu Pal, de parcă oricine ar putea să se autodepășească și să facă mai multe decât Hitler la vârsta când și-a început ascensiunea.

Spusele lui EVP sunt clare. Perlă!

Să ne mândrim cu ea?

Față de evrei, ruși, ucraineni, polonezi, față de toți cei uciși din vina lui Hitler și față de urmașii lor îl invit pe Autorul "stihirei 1" să-și ceară public scuze.

Ori să scoată un singur cuvânt pus greșit în poem: "Hitler". Nu este drept să rămână acest text nemodificat. N-am criticat decât existența acelor trei versuri abominabile, de la bun început.

E scris astăzi. Ca să se vadă clar că se poate și fără demoni Isidious de tip hitleriști treziți de ritualice "stihiri". Demonii mei chinezești iubești. Demonii lui Emilian Valeriu Pal distrug sufletul eului liric și pe-ai cititorilor.

Apoi, de la societate, se dă vina în a doua strofă, se arată cu degetul spre un Dumnezeu ce promite izbăvire, dar nu ar face mare lucru, ca un tată risipitor, dezamăgitor al celor care cred în el după motivaționale de Nicodim Măndiță. Aș spune și eu câteva, "dar din dar se face Rai". Însă "Mânca-v-ar Raiul", vorba lui Ilie Cleopa este urate din inimă, rugă fierbinte, nu motivațional prin autosugestie. Se pot și ele anula, numai dacă vin mari nenorociri sau scade credința până la dispariție totală.

Drama omului suferind este colosală, dar nu e bine să-i alimenteze demonismul, să se vadă din viață decazut, slăbit, ca demon-om ori trup ferecat deja.

"Voi sunteți sarea pământului" - cei care au conștientizat răscumpărarea prin mari dureri, golirea mândriei, umplerea inimii de răbdare, smerenie, căință adevărată.

Învinuirea din prima strofă, că n-ar fi făcut deloc unii suficient, nu s-au luptat și rugat este expediată brusc în cârcă întregii comunități de... superstițioși, ce ar trăi după convenționale îndemnuri "motivaționale la modă". Se generalizează. În practică, există și va fi milostenia. De ce am mai dispera dacă putem ajuta! Se arată în a doua strofă cu degetul spre un Dumnezeu inactiv.