Dragoș Vișan

Este cea mai reușită scriere, pe tema literară a operei și artistului. Este și poem filosofic, și sonet, și psalm modern. Fiecare vers așterne tainei de a fi și de a tot crea umbrele adevărului intrezarit la modul artistic.

Cea mai reușită strofă Este, după mine, cea de-a doua.
Tot textul este de pus în ramă, felicitări. Nicio parte slabă. Perfect!

Un poem c-o parte finală memorabilă, confesiv: "the confort zone e doar un eufemism/ pentru închisoarea ce crește în straturi", iar despre eul liric sau cititorul îndeobște se afirmă: "te-ai obișnuit s-o iubești/ din toată inima ta". Lumea în care trăim acum e crudă. Altă lume nu-i.
Mi-a plăcut mult și trupul complex "tărâm fantastic de exersat vise lucide".

Mulțumesc mult.

O să-mi cumpăr neapărat. Chiar am dovezi că din acest început de toamnă m-a luat începutul de Alzheimer. După Covid Delta în octombrie 2021 și Omicronul mai blând acum fix un an, la sfârșit de august 2022, iată, am pui de Alzheimer. Și nu mai mănânc din martie carne. Sunt lactovegetarian.

Mâine voi uita cum mă cheamă. Și nu vreau să îmi mai amintesc nimic. Bine că mi-am spus clar că nu sunt poet. Nu doare. Orice se uită.

Am zis că revin pe 1 Decembrie.

Cum să anunțați când revin eu?
Sunteți mediumuri, iar eu sunt mort deja? Puțină măsură ar trebui. Nu decid alții pentru mine. Am hotărât eu. Nu intrați în viața mea, nu hotărăști domniile voastre când mă întorc pe Agonia. Să mă doară cuțitul împlântat adânc numai pe mine. Nu și pe alții. Sper să aveți o toamnă liniștită, cu texte frumos comentate, fără zâzanie.

Chiar nu mai sunt dator cu nimic. Am anticipat acest lucru.

Nu înțeleg de ce unii se cred aici supraveghetori ca la Cruz del Sur, Cruz del Norte, din serialul spaniol "Vizavi".

Aceste plângeri despre comportamentul unora nu sunt solicitări cavalerești. Au fost scriitori c-o evoluție scurtă și memorabilă.

Eu poate că nici nu mi-am început-o, nevrând încă să debutez editorial, din modestie.

Mi-am luat avertisment și basta.

Nu am voie cică să compar două poetici. "Poein" înseamnă a face, a lucra, a cizela. Unii s-au născut ași în poetică, au discursul la ei. Noi, ceilalți, bâjbâim.

Câte generalizări! Câtă automulțumire!

Ne vom mai auzi la iarnă! Căci s-a întors Pământul cu susul în jos!

Gata. Tac definitiv până în luna decembrie. Prea mult!

Nu vă mai luați de alți membri. Eu sunt singurul vinovat și îmi iau acest canon al tăcerii: DOUĂ LUNI.

Colegilor defăimători, sunteți buni să nu vă mai folosiți această armă, a plângerilor lamentațiilor? Doar nu va dispărea nimeni în nicio Robie!

O să mă retrag o lună, două!

Până atunci puteți să nu mai aduceți vorba despre mine deloc?

Până pe 1 noiembrie sau 1 Decembrie nu mai scot o vorbuliță. Pentru că mi s-a promis din primăvară că nu fac mulți purici pe aici. Să nu mi se dea acum purici.

Am simțul umorului normal dezvoltat. Domnilor prieteni și colegi, cred că îl aveți și voi decență, bun simț, simțul ridicolului. Nu este puțin prea mult ce faceți, așa, fără să pot aduce nicio apărare? Domnul amfitrion Radu Herinean mi-a spus clar să nu mai comentez în vreo polemică inutilă, altminteri primesc avertisment sau scădere de nivel. Respect hotărârea sa! Puțină ascultare nu puteți să faceți și voi față de o hotărâre luată de domnul administrator?

Domnule Claudiu Toșa, nu m-am luat în 2023 niciodată de profesia cuiva. Nici pomeneală să fi adus în discuție vreun job actual al lui Leonard Ancuța. Nici nu știam cu ce se îndeletnicește. Orice meserie este frumoasă. Nici pe doamna Ottilia nu am jignit-o, așa c se lasă a crede, c-aș fi supărăcios. I-am dat și o stea chiar acum o săptămână pe un poem "Echinocțiu", comentând la obiect.

O fi ego-ul artistic prea mare la unii scriitori. Eu nu am acest ego. Eu am lipsă de ego, de orgoliu și nu sunt deloc încrezut. Nu am cum să jignesc pe nimeni.

Sunt ca un mort înviat pe acest site. Dar am omenie, nu sunt răutăcios. Îmi socotesc orice vorbă. Sunt atent și la impactul cu orice persoană. Sunt prea sincer, vina mea!

Critica literară adevărată nu se poate face doar cu înstelări. Intri în dialog cu fiecare scriitor. De ce nu comentăm pe texte? Cu argumente clare? De ce aducem petiții, spre dezbatere? E frumos?

Receptarea literară la unele texte ce apar este necesară. Iar oamenii criticați cu argumente nu trebuie să se supere ori să arate spre critic.

Am venit aici să scriu, să fiu în primul rând poet.
Pe Poezie.ro.
Nu tulburați pe membrii cenaclului literar Agonia!

Nu mai adaug nimic. Tăcere sunt din 2012. Voi tăcea. Eram sigur că nu am nicio șansă. Reabilitarea mea nu prea a contat. Tot bubele care supurează mi se vor vedea mereu pe scalp. Nimic nu aș face bine.

Am citit și este mult neadevăr în această tragere la răspundere. Terapie de șoc, nu altceva, ceva... promis să mi se întâmple.

Constat unele derapaje... Doar constat și mi se reproșează că eu aș jigni.

Frumos vă șade!
Sus este Dumnezeuv întreit în Persoane, Unul in ființă, maestrul literar al tuturor!
Știe inima fiecăruia. Mult i-a
greșit în scrisul meu.
Cel care a spus să nu linșăm pe femeia păcătoasă. Să cerem iertare greșiților noștri. Eu când mă culc am mereu conștiință curată.
Și când am recunoscut că sunt Dragoș Vișan, nu Irinel Georgescu, de Paști.

Sunt și multe clone, scriitori ce nu vor să-și dezvăluie identitatea.

Mai bine ar fi fost să nu dezvălui cine sunt? Nu cred. Oricând pot reveni cu pseudonim aici. Oricând pot să-mi văd de viață. Doar nu m-a câștigat nimeni la cazino, la belciuge.

Nu o să răspund nimic. Așa mi s-a spus. Domnul Radu Herinean mi-a spus să nu mai dau nicio replică. Nici nu știam că aș fi jignit vreo persoană. Sunt uneori prea exigent cu noile "poeme", să am iertare!

Nu este nimic dacă nu citesc să mă enervez.. Nu reprezint mare lucru, nu sunt V.I.P.. Sunt cvasinecunoscut. Dar știu un lucru: dau numai comentarii argumentate. Sunt un om onest și talentat. Îi iubesc mult pe cei care mă critică dur. Eu critic pe text întotdeauna. Fără nicio ranchiună. Am făcut niște observații la două texte recente, cu niște titluri kilometrice. Mai mult nu.

Mai deschid pe site în week-end-ul viitor. Aici s-a muncit să fie bună înțelegere între membri. Unii nu uită nimic... să le fie de bine și mult succes, fraților!
Peste șapte zile mai vorbim.

Puteți hotărî ce doriți. Eu îmi fac datoria de comentator obiectiv!

Mie cine-mi este odată prieten îmi este pentru toată viața. Mă urmărește și vara cum scriu. Iar când uită de mine, își amintește!

Toate acestea sunt experiențe necesare.

Doar atât am avut de spus: titluri mult mai scurte (la patru ace, să fie la orice text) și insistență sporită pe teme diverse, imaginar, tropi și limbaj poetic!

Mulțumesc mult.

Am reținut.
Poate schimbă și el titlurile. Prea lungi.

S-a cam dus stimulentul financiar...

I-am adăugat textului niște versuri. Iar penultima strofă a devenit antepenultima.

Acest poem e dedicat special bunului prieten Bogdan Geană, care trebuie să se întoarcă la poeticitate și creativitate lirică adevărate. Poemele nu sunt sondaje psihanalitice, după cum ar pretinde acum. Eul liric poate sta pe canapeaua psihanalistului, nu în fața necunoscutului vieții... sale.

Stimulent.
N-am niciun merit.

Dintre toate bursele o plâng pe cea de latină, în anul IV, la Brést. În 1999-2000 puteam ajunge francez, dar m-am răzgândit.

Comentezi din avion. Coboară întâi, să faci și tu cunoștință cu poemul trăsnet. Dar să nu te ardă! Zi și tu prin ce ți se pare peste media Atelierului (afirmație plină de ambiguitate). Acesta este poem cu adevărat. Nu ultimul postat de Bogdan Geană, ce rămâne simplu text lipsit cu totul de lirism.
Tu știi doar să jignești acum. A te preface cu artă că vorbești înseamnă deseori să arunci noroi. Tot la înaintare...

Pământul

Da. Poate fi și fructul "luminos", un simbol al Terrei. Prin sfericitate.
Merge lăsat și articulat. Chiar poste fi însoțit și de epitetul "luminos", din text. Sau "cosmic". Este atât de frumos acest simbol poetic din titlu, "Mărul'!!!

Scuze, mai nimerit ar fi titlul "Măr", nearticulat.
"Mărul", articulat, trimite prin remitizare la pomul cunoștinței binelui și răului, după cum a observat și Ionuț Caragea.
E vorba în acest poem despre alt "Măr". Un măr al creației, al rostirii și rostirii universale. Al vieții ce nu se desprinde vreodată de pe Terra către alte spații mult mai pustii, oricum nu cu atâta viață fizică, organică și trăire spirituală.

Iată de ce am comparat și titlul, și discurs potrivit liricii cu titlurile nesfârșite ale ultimelor poeme semnate de Bogdan Geană: la el titlurile luate separat au ajuns scurte eseuri "biografiste" nespecific douămiiste, ori din alt curent literar. Iar textele... povestiri, nuvele, scenete. Nu se face așaceva.

Apropo, chiar tu, Leonard Ancuța, ai atras atenția astăzi direct autorului, să-și mai micșoreze titlurile, căci nu sunt prezentări ș-o afișe pentru propriile texte.

S-a nimerit ca Elena Papadopol să facă un poem extraordinar. Scris laconic, dar filosofic. Să ia aminte și Bogdan Geană cum se scrie poezie adevărată pe Poezie.ro!

Avem nevoie de poezie în adevăratul sens al cuvântului.
Mai bine versuri scurte, "Respir", "Unde sunt eu?", "Unde ești tu?", prin care eul emoționat de natură să ne provoace să medităm la intențiile sale de a defini a o stare de liniștită contemplare nocturnă a Lunii, decât să fie complicat imaginarul cu evocări din trecut ce se amestecă, după cum vedem în textele lui Bogdan Geană, unde eul literar sau al memoriei nici nu contemplă, ci analizează viața ca pe-o succesiune de întâmplări, derulate cândva și povestite sub aparența versurilor.
Luna este comparată c-o "lampă" "oprită în același loc", cea mai "privită" sursă a luminozitatii în istoria omenirii.

Cadrul desen este considerat "un desen geometric/ cu multe puncte scânteietoare".
Metaforă memorabilă, și din domeniul științelor exacte, pentru halo selenar, stele, constelați, cer senin nocturn.

"Mărul luminos" la care privește eul liric este un pom iluzoric în a doua strofă. Devine unul cu adevărat alegoric. Al vieții. Poate și al morții, abia sugerate: "brumat de nori, în noaptea/ pe care-am așteptat-o". Din următoarele versuri aflăm că e cosmosul unit cu suprafața terestră, noaptea Pământului: "a făcut inconjurul livezii,/ pe jumătate cer,/ pe jumătate pământ,/ fiind mult prea obosit/ să se rostogolească în timp". Ar putea să iasă din legăturile legilor, să deraieze în haos. Însă mărul nocturn, liantul cer-pămant se tine încă bine.

Plin de meditație, fecund poetic acest text.

Nimic din aciditatea evocativă și maldărul de imagini disparate din textele denumite impropriu "Poezie" de Bogdan Geană în ultima vreme.

Sa fim mai atenți când considerăm poezia Poezie! Pe Poezie.ro.