Fără C.I. în vis. Prozopoeme (1)

Răsară un soare matinal mai rece, păsări ale înțelepciunii, corbi și ciori îndrepte-se către un Răsărit mai sesamic decât alte peșteri de tâlhari, Asie mare, m-aștepți tu să vin, niciodată n-am fost în tine*, să ne iubim noi sublim, tocmai am visat că eram prin Grecia ca într-un loc de popas, ne pregăteam să mergem într-o "deltă", exotică, orientală, normal, poate a Gangelui, logica visului nu-i dicteu suprarealist, e mai nasol când vedem la știri chestii ce depășesc până și coșmarurile cele mai nașpa, mie, nevisătorului, lucidului în Elada mea din vis nu-mi dădea inima ghes nici să mă scald la doi pași pe țărm, eu cu "turiștii colegi" urma să stăm acolo în "tabăra" de refugiați mai mult timp, gardienii ne-ar fi dus la tăiat papura, stuful din "deltă" sau "colonie", de fapt cred că în vis eram chiar un pakistanez, un indian, un vietnamez ori din Bangladesh, nu un român după vreun viitor apocalipsys al depopulării Dunării de Jos, căci nu prea mă uitam în oglindă, simt acum că aveam barba mare, niciodată nu suntem ceea ce părem, nici ca nație, bașca apartenența la continent nu e sigură, suntem prea incontinenți, pasionați fie după nou, fie după vechi, nimic nu mai este modern ca înainte, s-a ivit partea grotescă a antimodernismului greu de-acceptat, m-a bulversat Grecia ieri, am văzut-o fugitiv la TV revoltată, conducerea coloanelor și de către unii prelați era îndreptată împotriva posibilității ca în curând grecii să aibă buletine digitale, un pontif protestatar ca un alt Lázló Tőkés îi liniștea, cică n-o să capete așa ceva, ar fi ipocrit să fie urmăriți și vânați pentru credință, după cum nici pe timpul lui Pericle și Platon închinătorii apollinici la Delphi n-au fost dispersați de alți răzbunători persani, sau de niște spartani fanatici, de cozile de topor "prenaționaliste", morții de la Termopile, cultul de la Bruxelles, Berlin, Washington, Londra, Viena este totuși mai mare, ca un fapt mai ancorat în real decât Islamul, e deja priapic, oferă mari libertăți, curcubeie, se ia și Bideul, împreună cu Banca Mondială de tendința numită deja fundamentalism creștin, tradiționalism panafrican din Uganda, apără furibund pe tinerelul ce s-a culcat c-un străin de 41 de ani, până și eu zic să-l ierte, să-l facă viețar abstinent sexual, no, fără intruziune occidentală pe față in legislația lor, decât marasm social mondial mai bine cu principiile de viață tradițională sănătoasă, lupta Far Westului cu Kremlinul este cel mai bun pretext să se mai facă alte dezobișnuiri programate, Londra ar face licitație pe Ermitaj, Iubita_Una a plecat pe teren, eu stau cu copiii, Sara s-a speriat, a deranjat-o adormit Petruț, frățiorul, a venit pe șezlongul din sufragerie, bodogănind că nu-i lăsată să doarmă, a ațipit, motanul uriaș Noir a trecut s-o salute de "bună dimineața" ori "somn ușor", l-a mângâiat, l-a apropiat de ea, a readormit, lui Sunday și Penelopei le e greu să accepte că era ploaie de toamnă în noapte spre zori, temperaturi mici și acum e un soare de vară magistrală, iarăși către călduri exotice, să accepte și ele, felinele noastre de rasă pură europeană că a început sezonul musonic după cel secetos ca în India Europei, mie funcția autocontrol îmi scria nu "musonic", ci "masonic" de cinci ori, foarte hilar, musonii i-au înlocuit pe foștii masoni, fost-au și ei cândva lucru bun, acum sunt doar chemații către-un lucru prost, deh, degenerează ei, degenărăm și noi, a dispărut Loja Protestului și Jertfei, ne înarmăm, spionăm, nu era bun Nicolas Ceausesko, ultimul mare mason-cobstructor bun al lumii, ar fi făcut mai multe dacă ar fi fost președintele Franței acum cincizeci de ani, ori în locul lui N. Sarkozy mai recent, ideal ar fi fost să se fi născut prin anii '60, în locul lui Macron, să fie reales, să se înpotrivească lui Vladimir Vladimirovici, agent al Germaniei ca Rasputin, nimeni nu-i profet în patria sa, ia să mă recalcitranți, poate visez că-s ultimul tibetan trezit într-o peșteră după șaptezeci de ani după ocuparea Tibetului ancestral de armata populară chineză, un șerpaș nepalez, nu francez corporatist, vândut trup și suflet yankeilor, m-anunță ca într-un alt RoAlert mass-media pe mobil că a murit al cincilea ars asfixiat ca puii, prin Crevedia, categoric nu mă mai cred nici român, nici european, de-acum înainte să-mi spuneți "africanul Dadu", deși sunt cred asiatic, să-mi bag sica, de-origine turanică în limba lor soceng de sociopați șefuleți de Uie, în găurile ce le unesc trupurile de capete, mai ales celor de peste Ocean, dezghețații de după Cortina de Fier dărâmate să o ridice pe cea de Oțel, în patru zile îmi iau noua carte de identitate din Uie Șuie, fie s-o iau pe ultima nelimitată nedigitală, deși mi-aș lua numai foaie de carte asiatică. ________ * În loc de "Asie mare, m-aștepți tu să vin, niciodată n-am fost în tine" o să fie puțin schimbat: "Asie mare, râvnită prin atâtea veacuri încleștate de hoții violatori din Nordul Atlanticului, mai ales de corsarii englezi, olandezii protestanți zburători, francezii, portughezii și spaniolii catolici puși pe colonizări, confruntări între ei, pe trasat ramificații rutelor maritime comerciale cu mutări dezechilibrante de planuri, m-aștepți tu să vin, n-am fost niciodată în pământurile tale udate de musonice ploi, uscate de vânturi ca un imens feon [...]". Aș mai fi vrut să continui... ceva de genul "[...], exotico, Asie dragă, nevazută încă, ai părul lung, aspru, făcut coc, ai pe tine un sarí de la maică-ta și de la mama maică-ti sau kimono, ochii migdalați, buze mai groase, pielea arămie-gălbuie, ești ca o fiică rebelă din Siam ce (nu) se apară de Chuck Norris și de toți "actorii" americani, vigoare mai mare-n trupul mai scund decât sora ta mai mică, Europa, înaltă astăzi la stat, însă prostită de toți, trimisă tot mai deseori în corzi, prin pumnii și picioarele de pe tărâmul american [...]".