Poezie
covorul nescris al iubirii
poezii transmoderniste
3 min lectură·
Mediu
Covorul nescris al iubirii
1. renașterea prezentului
din lumi neștiute
spre spațiile germinării Luminii
nestins
vine prezentul
să se refacă
etern din noi
2. mixaj indescifrabil
limbajele tale în dragoste
sunt deja bice primejdioase
iar eu ce-ți dau la schimb
decât tot timpul să-l disturbi
te îmbrățișez
din depărtări
inflamat
în asfințitul
buzelor nesătule
ceartă-mă pe cât poftești
numai vezi
ce impresie lași
să nu-mi fie doar un năucitor vârtej
ci ecoul strălucirii tale verbale
din cristale rare
deoarece gura ta este tatuată
oricât nu ai vrea
cu inima însângerată
a mea sau chiar a ta
din păcate-i intens sonorizată
prin s.m.s.-uri reci ca gheața
seara aceasta
3. bolta pierdută a inimii
mireasă neajunsă a mea
ți-ai amanetat
orice promisă lună de miere
de când nebun și beat
câmpuri străbat
sfințit amurg
vrându-te-n veci
pridvor inimii
4. devastarea simplității
lumea de mâine nu-și mai merită
prețul populării Planetei
aceeași ființă socială banalizează libertățile
ni le micșorează cu alte sisteme educative politice
însă cred că vom reforma mediatic numai
denaturarea hidoasă și vântul slăbiciunilor
la copii la tineri la maturi
luați in corpore toți în bloc nerecondiționat de cerințele zilei
timpii fiindu-ne profan calculați
ca-n statistica U.E. să se menționeze abilitarea coruperii
am bilet de voie să fug mereu
străpungând lumea blestemelor
ca să rămâi devastare în urmă și să nu te-aud pe gratis
și imediat văd cât mă iubești când te admir pe cuvânt
iubito aleaso ivito din cer
din pământ din iarbă verde din lumea nelumirii
tu adiere a miruirii naturii cu soare primăvăratic
mă dezvață
de nefirescul clișeelelor
sau smulge-mi duios măștile neiubirii
5. covorul scris al iubirii
iubindu-mi cu dantela mânecii sabia ocultată
precum adierea tare a serii zona ei își ocupă reacționar
eu / un ram înflorit
[coran caballa zen îmi sunt pe fața spadasină]
mă vâr și-n tine răcoare femeiască / fereastră deschisă
printre cercevelele tale carnale / rame de pânză celebră
scutur în odaie petale de culoare aprinsă pe covor
iar peste două perne ce nu vor folosi deloc până-n zori
înaintez orarul și minutarul Timpului nostru
ca opt nouă zece martie să se imprime țesuți la război
plus treizeci viitoare contracte anuale cu tine
cât fură muceniceștii ani scurși fără a fi-n doi
din covorul ierbit vesperal sub paleta
acestui friguros martie
închegata cu sânge pastă ieșită-n tremur din mâna
primului nostru pictor modernist Luchian
ți-ar putea da forme de anemone
iar van Gogh va răsfăța
la granița mâinelui neivit
visele tale estivale
când unul lângă altul și după gerul nopților deloc răciți
ne vom simți înveliți de Floarea soarelui migălită-n 1888
ce-o simți maestrul iubirii îmbiind pe miri
cu un buchet sau pe-un covor aranjat din lanul
foarte masculin transpus altădată-n ulei
6. mirările primăverii
te miri ori nu te miri
că ești femeie împlinită
mă miri mai tare-apoi
în trup mă și provoci
să am iarăși mari mirări
te cred acum mai mică
când te-urmăresc
cu tălpile aprinse după-ale tale
dus până departe pe pereți
la noi în casă
zgâtia mea de fată
neîndestul matur
ca un copil iubesc
și-ți jur să nu te-ncurc
de pe vreun drum drept
prins în jocul puber
al firii-mi de mascul
iubesc la modul netorid
dar totuși complicat
al creșterii ierbii de leac
pentru stins doruri sau boliri
doar sus pe înălțimi
001665
0