Poezie
Nu e poezia decât un pariu între sexe
2 min lectură·
Mediu
Ce spune piersica zemoasă
când e iute mâncată:
"Păcat,
prea multe greșeli,
sâmburele îmi e tare
spart!"
Tot astfel și poezia contemporană,
e antologic faptul,
treptat sparge și dinții din față,
The Flash s-a grăbit să fie trăsnit,
stropit cu toate chimicalele
Adevărul este înțeles ca frumos
în literatura de mare calibru,
o mimoză ce se retrage
de teama atingerilor
prea agresive,
ori invers,
una dintre integramele, integralele
de rezolvat pe-o hârtie,
precum cele din caietul neprețuit
de matematică al viitorului geniu,
dat deja de-un popor chinuit,
să zicem kurd, indian, oceanic,
din orice tropical arhipeleag,
după cum odinioară
după uciderea lui Orpheu de bacante
ucenicele din Lesbos
jubilau, dansau și cântau
Numai valoarea intrinsecă
a amantlâcului cu Poezia
rămâne
să-și mai scoată poetele
capetele dintre cracii vânjoși
din dotarea bărbaților gustoși
și poeții picioarele
de încălcat periodic
domeniul femeilor — arta nouă
Arta de-a versifica
nu a fost dată niciodată
bărbaților neplătiți
cu săruturi și copulație
de receptivele femei iubite
Așa că gândiți-vă bine
dacă nu mai reușiți nimic
nici pe pat, nici pe jos, nici în hamac,
lăsați-l doar pe Tudor Arghezi
pe drumurile senectuții versuri să scrie,
scrisul de Poezie
nu este pentru andropauza, menopauza
celor ce au știut să iubească
altădată în toată regula —
poezia e războiul dintre femei și bărbați,
ca lupta dintre ucraineni și ruși
Marea enigmă
e,
mai persistă
dacă va mai înceta vreodată și ura,
și iubirea dintre ei, poeți și poete,
au dat atâtea roade culturale
și... militare
Îmi amintesc ce spunea
partenerul poetic al lui Gellu Naum —
Virgil Teodorescu, într-un favorabil context
fiind amândoi admirați
în deceniul al cincilea din secolul XX
chiar de André Breton
despre o dialectică boemă de neevitat,
marea relație a diferențierii
dihotomice
Felul scrisului femeii
diferă clar
de cel
al oricărui bărbat
îndeosebi în transa
artistică ori sexuală —
lipsesc monedele
răsplătirii
creației,
lipsesc forinți,
lipsesc ludovici
Femeia scrie cu tot Pământul ei de sădit,
pe când bărbatul, de-al naibii, ori înscrie
prin scrisul cu cerul nopții,
fie doar se preface a fi acaparat —
așteaptă clipa grațierii artistice de la ea
în prezent ca un alienat mintal
Bărbatul poet după câte-un eșec
va învăța ce-i cu discursul novator,
cu forma lirică, de invidiat
și exersarea cu ea
îl va duce la marele câștig erotico-literar
041117
0
căci, tocmai poemul tău este de pus în ramă, ca exemplu, pentru a fi sugestivă tema propusă
parcă nici nu-mi vine să cred că ai rupt șirul catalogului de gen jurnal și ai pus pe coperta (noului catalog- de vară, să zicem) această propunere
e foarte bun textul tău! și stilul, parcă ai venit deodată, din alte sfere!
felicitări!