Seva ta de dor

Smiley e foarte ok, cu copacul lui. Pe mine mă obsedează piesa lui, aproape, și mă bucur că am găsit această sintagmă pe aici, pt. că și eu sunt obsedată de copaci, e ceva organic aproape, măcar visat, pentru că merg mai rar, în ultima vreme, la pădure, dar o să încerc să mă ”(re)duc”...

Multă baftă ție și familiei. Să mergeți pe la copaci, mie îmi place să îi ating mai ales pe aceia mai vechi, un fel de ”s-approcher” către vechimea pădurilor.

Să înțeleg că ar fi de bine și în ceea ce privește prozodua, nu?

Mulțumesc mult. Iulia Elize dacă suntem persoane botezate zalmoxian și creștinește, ne reducem la nemurire, doar stând și trăind frumos, precum copacii. Și în orașe pot fi îmbrățișați copacii.

Da, e perfect că prozodia este, de fapt, absentă. Așa e, sunt copaci peste tot, numai să ne bucurăm mai mult de ei... Parcă, prin vacanțe, e mai ușor... Poezia aceea, pe care ți-am tot comentat, era chiar foarte ok, să știi. ”Îs” eu mai perfecționistă, îmi vine să pun mai multă nucă și ou, prin colac, sau miere, deasupra, nu e optim, așa că mai cârcotesc să fie de fapt extra, 90% era bine. Numai bine și îmbrățișează și versul clasic, dacă vrei, pentru că chiar te pricepi, mult. Merita acolo să pun și steluța, mult, dar eu cu persoanele care pot mai mult (și de unde simt că pot cere) sunt parcă mai pretențioasă, ceea ce e chiar de nedorit, ca reacție neinteligentă. Neinteligent total, pentru că - eu să pățesc ce tot cârcotesc eu -, m-aș supăra pe tine și pe mine. Așa că acum mă supăr de fapt numai pe mine.

Numai acolo, la munte! Mulțumesc mult. Era pe la sfârșitul lui cireșar, în 2022, când am văzut cu Iubita_Una într-o dimineață, urcând spre un cunoscut masiv din țară, un căprior. Ea e mai ageră la auz. Era și puțin mai în urmă decât mine.