Poezie

Semn de stilet

1 min lectură·11 mai 2023

Mediu

Același spectacol l-am văzut cu tine,

tu-mi stăteai în umbră, într-un loc secret,

cu spatele curbat și coastele stângi

puțin întoarse spre mine,

același Fantasio ne vedea sărutul,

dar eu mă sărutam cu ea,

tu te sărutai cu el

Te pomenești că

tăietura de sub ochi

precum o minusculă hieroglifă sino-japoneză

ți-a devenit un împrumut

din templul tău, încă ți-o îngerești atent,

nu ți-o fardezi de când ne-am despărțit,

ți-o scoți printr-o magie, din raiul tău,

ți-o așezi noaptea-ntr-o cutie pe-o pernă,

în flăcările damnării mele

Apoi, încă din zori, inconștient,

ți-o pui la loc, Pūtanā mea,

să te recunosc, c-un prunc zeiesc în brațe,

când nu vom mai fi și ea, ca semn pe-obraz,

va fi absența pielii dezgolite

ce ne-atrage

ca un stilet

c-o dublă lamă

de la plăsele până între craci, în jos

Te plimbi pe sub castanii cu flori roșii,

sub salcâmii Tăbăcăriei

în care au venit albine,

nu te-ntreba dacă eu îmi simt sfârșitul

atunci când semnul tău din naștere

aproape de ochiul tău verde

tot obrazul drept

ți-l va însângera

00622

Dragoș Vișan. “Semn de stilet.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dragos-visan/poezie/14170449/semn-de-stilet

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.