Decăzut

decăzut din... toate visele ordon: stingerea

*

era un timp când slaba veioza galbenă din dormitor îmi părea o mutră prostuță

farurile trabantelor daciilor ladelor lăbărțau găurile din perdele în cameră

tata nu adormea ușor ci aprindea lumina și împreună vânam țânțari cu perne sau începeam amândoi un poc-poc cu palma în zid nu foloseam alt mijloc de ucis gâze ’’cu pliciul însângerăm toți pereții’’ iar pastila pe bec era o gogoriță pentru că blocul nostru era aproape de lacul ciuperca din tulcea roiurile de înaripate cu trompe intrau cu zecile singurul leac ca s-adorm bine era ca tata să îmi citească seară de seară câte o poveste nemuritoare și asta era fain de fain valora cât un somnifer natural

*

n-am uitat peste trei-patru decenii niciun vis avut de micul dragoș dar mai ales

niciun coșmar

*

cred acum despre-acele vise că mi-ar fi fost mai de folos să devin arheolog pictor aventurier prin amazon australia africa pescar ofițer avocat ori să fug de orice dihanie umană al cărei chip deformat aduce și-n prezent cu acel cap viu colorat al dragonului oriental la a cărui vedere cu botul căscat țipam și mă trezeam în sudori

*

azi cred că pocitul cap de dragon trăiește încă undeva îmi alimentează spaime prostești

*

nu mai sunt deloc băiatul agil de atunci

nu mă mai captivează lupta nu mai dau piept

decât rareori cu necunoscutul sunt un molâu am abdicat deja

*

orice talent și-orice vocație s-a terminat

*

nu-mi vine să cred cât de mult se schimbă cineva după câte un deceniu de amăgiri

lumea cărților mi-a deformat existența m-a turtit

*

îmi permit un sfat: ‘’nu idolatrizați vreodată cărțile

nu sunt cu nimic mai deștepte decât dulăpioarele din spital

decât etajerele murdare din băile comune în căminele muncitorești/studențești

luați doar câteva în suflet nu le prăpădiți nu le schimbați

și dacă mai aveți puterea aceea de copil speriat

scrieți cât mai puteți

o plachetă de versuri

o piesă de teatru

un scenariu

niște povestiri verosimile niște prozișoare comice sf absurde

la un roman ori la un proiect prea generos nicidecum

nu vă-ndemn să vă-nhămați’’

*

vorba iubitei_una (nevesti-mii)

către copiii mei sara petruț pe la 10:46 p.m.

‘’numai desenul ăsta și gata’’

*

ajungem în post scriptum și la vorba lui taică-miu

‘’vă ordon

stingerea’’