Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@dragos-visanDV
Dragoș Vișan
@dragos-visan
Poezie

Bilanțul realei izolări

Pe întuneric

1 min lectură·
Mediu
Bărbații cu câte un dar, carismatici
n-au avut de ce să se plângă:
au provocat conștienți de impact
vaiete femeilor, emulație, gelozie,
uneori și
invidia plină de admirație
a îngerilor
Femeile păcătoase
s-au întors până-n dureri
pe calea zăbovirii în suflet
Multe au renunțat
să dea vaiete
bărbaților —
se spune într-o parabolă pentru ele
că l-au ales pe Hristos mire
Tot omu-și vede cămara neîmpodobită,
amână să-și ia hainele albe
la ceremonialul iluminării —
lucrul său de suflet, cusutul continuu,
de nerepetat altădată,
cel mai important
Dacă toți bărbații din lume
ar deveni carismatici
în mănăstire, schivnicie
și toate femeile s-ar pocăi brusc,
urmând pe Hristos,
ne-am angeliza cu zile
N-am mai ține cont de sex,
de tot ce ar fi perceput social,
lumea s-ar însănătoși, din iubire și jertfe
n-ar mai fi
foamete, ură între popoare, neînțelegeri,
nicio epidemie primejdioasă, niciun război
Singura soluție
să scăpăm lumea nebună de noi
ar fi, fără nicio supărare,
dacă tot nu ne pricepem la nimic să rezolvăm
să apară într-o zi întunericul,
să ne facă inutil văzul
Atunci nu ne vom mai putea vedea, amăgi,
prin nimic n-o înainta în păcate
niciun bărbat, nicio femeie —
perechile-n surghiun
se vor căli
021047
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
200
Citire
1 min
Versuri
44
Actualizat

Cum sa citezi

Dragoș Vișan. “Bilanțul realei izolări.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dragos-visan/poezie/14169967/bilantul-realei-izolari

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@maria-elena-chindeaMC
Maria Elena Chindea✓
dar sigur nu în dimensiunea aceasta duală unde întunericul stabilizează lumina, ca să luăm ca reper simplist doar aceste elemente ale vieții. Nu mă văd „angelizată” sub nici o formă, însăși imaginea aceasta dincolo de râs îmi provoacă fiori. Perfecțiunea aceasta ar fi în totală contradicție cu datele pe toate nivelele ființei cu care venim în această dimensiune! Perfecțiunea sugerată înseamnă anestezierea a tot ce știm că este uman, adică tot un fel de moarte. Extirparea laturii umbroase nu înseamnă evoluție ci stagnare. Nu putem transcende ceva ce nici n-am cunoscut. Poate doar în alte dimensiuni, alte moduri misterioase de a îmbrăca a vieții cămașă!... Poate cei eliberați de lanțul karmic al trăirii în această dimensiune - vor experimenta alte tainice moduri de viețuire! Aici, un echilibru al dualităților, ar fi o dorită epocă de aur. Evident că umbrele, ca și strălucirile, trebuie acceptate și asumate, altfel transcenderea nu este posibilă!
Bine punctate tarele vieții!
0
@dragos-visanDV
Dragoș Vișan✓
Bună dimineața. Sunt fericit că mai are cineva bunăvoință să se aplece asupra unui poem de-al meu. În parabola cu fecioarele cele nebune și cele înțelepte oricum se stă în în marele întuneric. E necesar uleiul credinței, al statornicie în iubire. Iar în cântarea din Miercurea Mare nu avem haina sufletească, ori nu-i luminată cât trăim. Viața tuturor micilor ucenici în drumul spre absolut, chiar a tuturor oamenilor se derulează într-un nevăzut întuneric. Întunericul spiritual.
0